Am Pierdut

Capitolul 26

-----Cine noi doi? Sau voi doi?--o întreb aproape sarcastic--

Se uită din nou la mine cu privirea aceea nedumerită.

-----Luna tu chiar nu te-ai gândit ca ar putea fi copilul meu?

Se blochează, nedumerie dispare de fața ei și în schimb apare furia. Ma jur că pot vedea cum scoate flăcari pe nas.

-----Să nu mai spui asta în viața ta nici măcar în glumă--zice foate furioasă--Copilul este al meu și al lui Nico, nu niciun caz al tău.

Asta e ultima reacție la care m-aș fi aștaptat din partea ei.

-----A da? Și dacă ești sigură de ce reacționezi așa?

-----Așa cum?--își drege vocea--

-----Așa furioasă, ești impulsivă...

-----Nu sunt în niciun fel Matteo--face o pauză--doar că vreau să încetăm cu tot.

-----Dacă ești a așa sigură de ceea ce vrei înseamnă ca ai facut testul de paternitate.

Mă priveșe parcă pierdută, apoi trage aer în piept și continuă:

-----Nu am nevoie de un test de paterniate pentru a demonstra un lucru ca acesta.--înceacă să se țină tare, dar îmi dau repede seama că îi tremură puțin vocea--

-----Gresești, tocami de un lucru ca acesta ai nevoie ca să demnonstrezi dacă este copilul meu sau nu?

-----Încetează! Pleacă! Vreau să pleci acum.--zice furioasă---

-----Nu, nu o să plec până nu lămurim toată situația asta. Vreau să știu dacă este copil meu sau nu, am dreptul să știu.--mă mențin calm--

-----Și dacă nu vreau să fac testul ce o să faci?--ridică o sprânceană--Deoarece nu vreau sa fac testul și tu știi foarte bine care este motivul. Știi foarte bine că chiar dacă ar fi copilul tău nu putem face nimic în situația asta. Tu o să rămâi cu Ambar, iar eu cu Nico. Nu vreau să îmi imaginez cum va fi relația mea cu Ambar dacă as aflta ca tu ești tatăl copilului.--zice și își lasă provirea în jos--

-----Și preferi să trăiești în minciună pentru o prietenie?

-----Înțelege că nu vreau să-mi pierd prietenia din cauza unui capriciu de-al tău.--ridică tonul din nou--

Capriciu? Ea tocmai a numic acest copil capriciu?

-----Un copil nu este un capriciu--zic pe jumătate furios pe jumătate scârbit--Și nu uita, nu o să scapi de mine până nu o să faci acel test nenorocit.

Nu mai spune nimic, se trântește pe marginea patului și își trece mâna prin păr. Mă așez lângă ea și liniștea predomină pentru câteva minute.

-----De ce îmi faci asta?--ea se decide să spargă linistea--

-----De ce?--repet pe același ton ca și ea--Pentru că am dreptul să știu, pentru că vreau să știu.

Liniștea sa așeaza din nou în camera de hotel.

-----Și dacă este al tău? Ce o sa facem? Spune-mi?--își intoarce privirea spre mine--

-----Dacă este al meu...--oftez--Nu stiu, chiar nu știu...

-----Și dacă nu știi, de ce nu mă lași să îmi cresc copilul în liniște? Știu că nu avem ce să facem în privința asta. Dacă o să alfam că este al tău o sa ne fie mai greu, mult mai greu. Și nici nu vreau să mă gândesc la Nico și la faptul ca sunt nevoită să îl mint în halul acesta, nu merită. Și nici Ambar.--încearcă să mă convingă de faptul ca că nu am  o idee deloc bună--