Inimi ranite(finalizată)

Lucas

La naiba!
La naiba cu toate operatiunile de care trebuie sa ma ocup.Saptamana asta va fi plina iar eu nu o sa pot fi langa Eva.Ma plimb prin sectie ca un leu in cusca!Vreau sa plec cat mai repede de aici si sa o pot vedea.Nici Juan nu raspunde la telefon atunci cand am atata nevoie de el.Stiu ca o pot pierde iar asta ma darama de tot!Blestemata fie clipa cand l-a cunoscut pe Alexander,de atunci nimic nu mai este la fel.

Trebuie sa il las pe Juan in locul meu,iar eu trebuie sa fiu langa ea.O iubesc atat de mult incat as innebuni daca o voi pierde!Am stat departea de ea sapte ani si m-am luptat mult ca sa fie numai a mea.Alexander nu poate sa mi-o ia.Nu acum cand deja ea este o parte din mine!O iubesc mai mult decat as putea iubi vreodata pe altcineva.Eva mi-a furat inima si fara ea nu mai pot trai,ea și doar ea este tot ce am eu mai bun si mai pur.
Nu suport sa o stiu in preajma lui.Trebuie sa plec de aici cat mai repede sau o sa innebunesc.Gandurile nu imi dau pace si nimic din ce trebuie sa fac nu imi iese cum trebuie!

Il sun pe Juan din nou si imi raspunde robotul.Sigur nu este acasa.De cand a cunoscut-o pe Sandra nimeni nu mai stie nimic de el.Iar eu se pare ca nu am de ales,trebuie sa raman in seara asta la sectie.Inainte de a-mi aduna echipa pt a merge la urmatoarea operatiune ii trimit un mesaj Evei.Sper sa ma inteleaga ca nu pot fi alaturi de ea. Tastez telefonul desi acum as vrea sa fiu langa ea!

,, Nu o sa ne vedem in seara asta desi imi este atat de dor de tine.
Trebuie sa raman la sectie,dar iti promit ca nimic nu ma va tine departe de tine.Noapte buna iubirea mea.Si nu uita cat de mult te iubesc!"

Ii trimit mesajul si ma pregatesc pt operatiunea ce va avea loc in scurt timp.

Imi adun echipa,cei mai buni si cei mai pregatiti in astfel de cazuri.Transportul de diseara va fi cu siguranta un succes,iar totul trebuie sa decurga conform planului.

Imi incarc pistolul iar intre timp imi pun vesta antiglont.Le explic planul echipei si pornim la drum pe traseul stabilit.

Telefonul imi bipaie,iar eu incep sa citesc mesajul primit de la cea care imi lumineaza viata!

,,Nu iti face griji,sunt bine.Ai grija de tine!Suna-ma cand poti,stii ca iti raspund la orice ora.Si eu te iubesc blondul meu carliontat!Abia astept sa ne vedem cat mai repede."

Pornesc motorul masinii si maresc usor viteza.Depozitul ce trebuie sa il perchezitionam nu este foarte departe de oraș.

Ajungem la loc stabilit si
fiecare isi ocupa locul conform planului.Tirurile incarcate trebuie sa apara.Stiu ca nu pot da greș,iar cantitatea de droguri ce se afla in ele trebuie sa fie destul de mare.

Dupa zece minute incep sa apara tirurile iar intre timp intra in depozit,pt descarcarea marfii.

Le fac semn echipeii sa fie pregătită.La sfarsitul operațiunii vreau ca toti sa fie in viata!

Intram incet in depozit cu pistoalele incarcate si atintite spre cei care descarca pachetele.Schimburile de focuri incep sa apara in cele din urma.Știam ca nu va fi tocmai ușor,dar suntem invatati cu astfel de situati.Unul din cei din echipa mea este impuscat,dar nu destul de grav.Iar ceilalti din echipa ii aresteaza pe cei care au ramas in viata.Deschid cutiile pt a fi sigur ce este in ele iar praful alb este destul de mult.Eram sigur ca totul va iesi cum trebuie.Un val de ceață imi apare in fata ochilor,dupa care totul este doar intuneric in jurul meu.Trupul meu cade jos pe podeaua mizerabila,iar eu nu ma pot misca!Pleoaple mi se inchid,iar eu raman inconstient doar cu gandul la Eva.
Frumoasa mea Eva!

Pup dragii mei cititori!