Necunoscut

23.

        Simțea cum sângele îmi fierbea în vene. Mesajul era deja trimis de 5 minute și el nu mi-a răspuns. Nu știu cum să iau aceasta situație. Nu vreau să îmi fac scenarii despre ce se întâmplă sau s-ar putea întâmpla de nu răspunde.
      Soneria telefonului mă întrerupe din gândurile mele. Pe ecran numele lui Chris🧛🏻‍♂️ îmi face inima să bată. Îmi e teamă să citesc mesajul, dar nu știu de ce. Trag aer în piept și apăs, deblocând ecranul, mesajul lui era afișat pe ecran :

Chris🧛🏻‍♂️

Ajung în 5 minute, prințeso. Și apropo, trebuie să vorbim ceva.

                   Schistad, îmi faci inima să bată prea tare.

Aww❤️. Ce compliment.

                Era mai mult un  avertisment, dar meh😅.

Îmi deschizi tu sau vrei sa înfrunt dragonul singur ca un cavaler din desenele tale?

Îmi mănânci fundu':|

Abia aștept 👅.

          Râsul mă bufnește imediat când văd ce a mai putut spune. Băiatul ăsta e smintit. Nu are toată țigla pe casa, în mod cert, ceva îi lipsește.
        Mă uit în oglindă, sunt mulțumită de ceea ce văd. Sunt îmbrăcată într-un tricou cu Winnie, ursulețul galben cu tricoul roșu avea langa un borcănel de miere. Iubesc tricoul asta și îl iubesc pe Winnie. Pantaloni scurți îmi puneau în evidență picioarele lungi și subțiri. Părul era ușor ciufulit și nu aveam nici un produs cosmetic pe față. Sunt mulțumită de mine.
      Cobor și mă îndrept către ușa de la intrare. Apăs pe clanța rece din metal și imediat silueta lui Chris îmi apare pe retină. Mâna lui urma să facă contact cu ușa, urma să bată. Acum ne priveam în ochii și mâna lui încă era în aer.
      Contactul vizual stabilea între noi o conexiune inexplicabila. In acel moment tot ce voiam să fac era sa ii sar în brațe și îl pup. Aș fi putut face asta, daca unchiul meu nu se afla la 5 metri de noi.

—Bună, prințeso.
   Îmi plasează un pupic scurt pe buze. Prea scurt, părerea mea, dar acum îl înțeleg de ce a fost așa scurt.

—Bunăă...
    Niciun alint nu mi venea în minte și îmi simțea că obraji au căpătat culoarea specifica pe care o am în prezența lui Chris, langa el semănăm cu un rac.

—Nu mă inviți înăuntru?
  M-am dat din ușa, făcându-i semn să treacă. El se oprește și se apropie de mine, respirația lui calda făcea contact cu gâtul meu. Nu mușc, cel puțin, nu acum.
      Am înghit în sec și l-am privit cum pășește liniștit în casă.
    Unchiul meu se ridică atunci când ne vede în living.

—Salut, Christian. Sunt unchiul Aylei, domnul Stone.
    Nu știu de ce aveam impresia că îl strânge tare de mâna. Se priveau într-o manieră ciudată. Nu am putut desluși nimic.

—Știu cine sunteți, domnule Stone. Îmi puteți spune Chris.
     Brunetul meu rânjește și își păstrează atitudine de dur.

—Okkk.. ați făcut cunoștință. Acum, eu o sa dau comanda de pizza.
      Tensiunea se simțea, o puteai tăia cu fierăstrăul.

—Haide să facem pizza, Ayla.
    
—Da, prințesă. Ar fi mult mai bine.

—Prin "facem" vrei sa spui că fac? Și tu de partea cui ești?
   Țin degetul amenințător de pieptul lui.

—Ai ghicit, scumpo. Nu te lua de băiat.
   Spune unchiul meu și îmi zâmbește drăgăstos.

—V-ați unit acum. Asta mai îmi trebuia.
  Bombăn mai mult pentru mine.

—Ai spus ceva, Ayla?
    Dau din cap în semn de "nu" și mă duc în bucătărie.
    Scot făină, ouă și tot ce îmi trebuie pentru a face aluatul. Și încep să gătesc singură. Vocile lor răsună și nu pot auzi nimic.

       Următorul capitol e din perspectiva lui Chris.                            Am revenit🤟❤️