~In birou~
Trecuseră mai bine de doua luni de când lucram pentru firma "Teen star" și dejea fusesem promovată la departament, urmând chiar sa lansez o o linie de haine. Eram mai mult decât fericita cu Suga si Koco lângă mine, eram chiar împlinita.
Firul gândurilor îmi sunt întrerupte de usa ce se tranteste de perete, pe ia intrând un băiat ce urma sa cedeze sub greutatea unui buchet imens de trandafiri sângerii.
X: Buna ziua, doamna! Sper sa aveți cea mai frumoasa zi de naștere! La mulți ani, nebunatico!
Sj: O doamne! Lee? Ce sunt cu ăștia?
Le(Lee): Doar o mică atenție din partea mea, pentru cea mai buna colega!
Sj: MICĂ? Lee, chiar nu trebuia... E prea mult!
Le: Meriți! Nu m-as fi descurcat fără tine!
Sj: Tu glumești? Eu ar trebui sa îți mulțumesc! Mai mult ca sigur nu mai nu mai eram acum aici dacă nu erai tu, mulțumesc! Spun in timp ce ma ridic de la birou pentru al îmbrățișa.
Le: Bănuiesc ca astăzi vei pleca mai devreme ca sa sărbătorești...
Sj Din păcate nu... Și azi trebuie sa stau peste program... Trebuie neaparat sa trimit schițele săptămâna asta! Spun ducându-mi o mâna la frunte, aruncându-ma înapoi pe scaunul de la birou.
Le: Vrei sa te aștept?
Sj: Ah... Nu! Dar fa-mi te rog o favoare și treci pe la mine pe la 20:30 și așteaptă-ma acolo ca sa sărbătorim cu toții!
Le: Sigur! Ne vedem diseară! Spune acesta entuziasmat părăsind biroul.
Îmi reiau ideile încercând sa termin unul din desene, pana când telefonul începe sa sune. Era Yoongi asa ca i-am răspuns.
Sj: Da,oppa!
S: Buna... Sojo... Azi nu am vorbit deloc cu tine. Nici nu am apucat sa te văd de dimineața, sa îți urez 'La mulți ani!', sa te sărut...
Sj: Oppa îmi pare asa de rău! Am avut și încă am o mulțime de lucruri de făcut! Promit ca ma revanșez.
S: Ce ar fi sa trec sa te iau in 30 de minute? E ziua ta de naștere! Scurteaza-ți și tu puțin, putin programul!
Sj: Hm! Oftez zgomotos. Bine, vino in 30 de minute!
S:Asa, baby! Spune și inchide apelul.
Usa de la birou se deschide din nou, pe ea intrând același băiat înalt cu parul nergru,Lee.
Le: Am adus ceai! Spune acesta așezându-se pe biroul meu și sorbind din ceașca.
Sj: Mersi, dar nu e nevoie. O sa vina Suga in curând sa ma ia.
Le: Oh! Deci pana la urma pleci mai devreme!
Sj:Da... Hei... Hm... Putem sa lăsam întâlnirea pe alta data? Trebuie sa ma revansez fata de cineva...
Le: Sigur! Ce spui de mâine seara? Doar noi? Mergem la un restaurant din centru, fac cinste sărbătoritei!
Sj: Bine, bine.
Acesta chicoteste și se aseaza in fata mea privindu-ma serios.
Le: Știi... De mult aveam sa îți spun ceva.
Sj: Hm? Ce?
Lee se apleacă peste mine, sărutându-ma.
Sj: C-ce crezi ca faci? Spun făcându-l sa își retragă puțin capul rânjind, urmând sa îmi imobilizeze mâinile.
Le: Nu te mai zbate... Nu vezi? Eu te-as putea iubi mai mult decât ar putea Suga sa o facă vreodată. Spune năpustindu-se din nou asupra mea. Am încercat sa îl înlătur de pe mine, dar in zadar. Era prea puternic și ma strângea asa de tare. Din cauza durerii pe care o simteam atât fizic cât și psihic am dat drumul lacrimilor. Acest gest nu era in nici un caz demn de Lee. Sigur s-a întâmplat ceva...
Se aude usa scârțâind, dar chiar și asa Lee nu se dădea de pe mine.
S:S-Sojo?
La auzul vocii lui îmi adun toată puterea pe care o aveam in mine și îl împing pe bărbatul cu doi mai mare ca mine, acesta căzând pe podeaua rece.
Sj: Suga... Eu... Îți explic acasă.
Lee se ridica de pe jos, înconjurandu-ma pe la spate, mușcându-ma de gât, lucru care ma face sa tresar și sa îmi crească din ce in ce mai mult dorința de a pleca de acolo.
S: Nu cred ca ai ce sa îmi explici... Spune părăsind in fuga biroul.
Sj: Tu nu esti întreg la cap, Lee? Nu îți dai seama ce ai făcut!
Fug disperata după Suga care deja se urcase in mașina, lovind nervos volanul. Mi-e frica sa intru și sa ii povestesc pentru ca sigur nu ma v-a crede...
Deschid încet usa de la mașina și ma așez pe scaunul din dreapta. Acesta își ia poziția de gânditor, privind in gol. Liniștea ce se lăsase între noi este tulburata de stomacul meu.
S: Ai mâncat ceva azi? Întreabă acesta uitându-se cu ochi goi la mine.
Sj: Nu am putut și nici nu am avut timp... Uite Suga eu...
S: Tu nimic! Nu vreau sa vorbim despre asta... Nu acum, nu azi.
Sj: Îți înțeleg supărarea și furia pe care mi-o porți in aceste momente, dar crede-ma nu a fost după voia mea, nu ți-as face asta! Nu as avea de ce sa îți fac asta, dacă eu pe tine te iubesc... Suga... Yoongi intelege-ma și pe mine, dacă as fi putut m-as fi opus, dar nu puteam...
S: Poate pentru ca îți plăcea...
Sj: Pfai! Incredibil! DACĂ ÎMI PLĂCEA MAI PLÂNGEAM? Hm? Spune! SPUNE! Dacă nu ai bunul simt sa te uiți măcar in ochii mei... Plec! Spun și ies furioasa din mașina, lăsând lacrimile sa îmi inunde chipul.
"Cea mai proasta zi... Pf! Sa-mi bag... Lasa!"
S: Unde crezi ca mergi?
Sj: Acasă! PE JOS! SINGURA!
Simt cum inchieturile manilor îmi sunt cuprinse, lucru care ma face sa scancesc din cauza durerii.
Suga ma întoarce cu fata spre el și îmi verifica atent semnele de la încheieturi și de pe gât, apoi își poziționează mâinile pe fata mea, dorind sa înlăture lacrimile.
S: Nu ai voie sa plângi... Nu azi!
Spune si ma cuprinde intr-o îmbrățișare.
S: Nu sunt suparat pe tine... Ci pe el... Te iubesc, Sojo!
