Suspin puțin usurata auzind spusele lui și îmi las capul sa îmi cada pe umărul acestuia.
S: Hai sa mergem acasă...
Sj: Bine... Oricum eram prea obosita sa ma mai deplasez.
Suga chicoteste și îmi face semn sa înaintez spre mașina.
~Acasă~
Sunt întâmpinată de privirile curioase dar și entuziasmate ale "noilor colegi" de casa. Deși stăteam de mai bine de doua luni cu ei in casa încă ma simteam ca o străină.
Pătrund cu pași mărunți in imensa casa fiind asaltata de îmbrățișările și urările călduroase.
Din peisaj lipsea cineva... Îmi era foarte greu sa îmi dau seama cine anume pentru simplul fapt ca J-hope și Taehyung se tot învârteau in jurul meu, derutandu-ma total.
Deodată sunt trasa de mâneca cămășii pe care o purtam și tarata pana pe terasa.
K: Nici măcar nu m-ai băgat in seama azi! Tu esti suparata pe mine?
Sj: O, doamne Koco! Nu, nu sunt suparata pe tine, doar ca... Spun oftând. Doar ca am avut și încă am mult de lucru.
K: Te-ai maturizat... Nu îmi place! Unde e nebunatica de Sojo? Pe care trebuie sa o adun de pe străzi săptămânal?
Sj: Uf, Koco... Nu m-am maturizat... Sunt doar obosita și nu tu voiai sa renunț la alcool?
K: In primul rând, când nu esti tu obosita? Și in al doilea rând, da voiam și chiar ma bucur ca ai făcut-o.
Sj: Nu sunt obosita când dorm sau ma odihnesc. Spun chicotind.
Koco îmi zâmbește prostește, dar își schimba repede expresia faciala într-una serioasă.
K: Nu ma refeream la momentele in care te adunam de pe strada, tu fiind beata.
Sj: Atunci?
K: Când eram mai mici și trăgeam de tine sa mergem in casa, sa nu mai stam toată noaptea prin parcurile din centru, sa admiram stelele. La alea ma refeream. Într-un fel îmi lipsesc. Am impresia ca m-am depărtat de tine in ultima perioada.
Sj: Koco... Nu e adevărat știi bine ca sunt aici pentru tine și mereu voi fi. Indiferent de situație!
K: La mulți ani, nebunatico! Spune aceasta oferindu-mi o îmbrățișare călduroasă.
Sj: Mersi... Spun cu vocea aproape stinsă, afundadu-ma in umărul ei, câteva lacrimi udandu-i tricoul pe care îl purta.
Ne despartim, iar Koco îmi șterge lacrimile ce își mai croiau alene drum pe obrajii mei palizi și imi zâmbește larg.
Sj: As... As vrea sa stau puțin singura.
K: Te aștept înăuntru.
Ma asez pe podeaua rece, dar parca primitoare, gandindu-ma la ceea ce mi-a spus Koco mai devreme. Imi lipsesc enorm de mult plimbarile noastre nocturne prin parcuri pustii, glumele noastre fara pic de sens, dar la care radeam minute intregi pana ramaneam fara suflu...
Nu mi-am dat seama ca zambesc, decat atunci cand am simtit ca obrajii ma dor. Mi-am atintit privirea catre podea, spunandu-mi in gand: "Azi este ziua mea si nimic nu o poate strica. Merit macar o zi de liniste alaturi de acesti nebuni care imi invadeaza spatiul personal si care imi mananca zilele".
Dau sa ma ridic de pe jos, dar atunci usa se tranteste de perete, cauzand o mare harmalaie in casa. Jimin, alaturi de Suga, vine foarte nervos spre mine, facandu-ma sa ma intreb ce e inneregula cu el.
JM: Imi poti explica ce e asta? tipa el, aruncandu-mi un telefon in brate.
Sj:Ce naib....
S: Doar uita-te, ma intrerupe el nepoliticos.
Deschid mobilul, in ochi sarindu-mi o poza neclara, cu o fata si un baiat care se saruta. Intru pentru a putea vedea cine sunt cei doi oameni din poza. Raman masca atunci cand imi dau seama ca fata imbracata in negru, cu parul buclat care ii acopera partial fata sunt eu, iar baiatul de langa ea este Lee, colegul meu de lucru.
Sj: O doamne, nu e ceea ce pare! spun eu panicata.
S: Atunci ce faceati voi doi acolo? Doar nu "vorbeati ca intre prieteni", nu?! zice Yoongs si isi trece mana frustrat prin par.
JM: Ya, Sojo, ti-am spus ca tu ai alte intentii, dar mi-ai jurat ca zic doar aberatii! Te credeam altfel! imi scuipa acesta cuvintele in fata.
Sj: Chiar nu e ceea ce pare! Daca m-ati lasa sa vorbesc, ati intelege....
S: Nu mai am cuvinte.. am nevoie de aer.
Cu toate acestea spuse, eu raman din nou singura pe parchetul rece, doar ca de data asta nu mai sunt cufundata in amintiri placute, ci ma inec intr-una oribila.
La naiba! E a doua oară pe ziua de azi când se intampla asta.
Ma uit neputincioasa la Suga cum se sprijinea de balustrada terasei, respirând sacadat printre suspinete. Jimin îl cuprinde intr-o îmbrățișare in timp ce ma tăia din priviri.
S: Jimin... Pleacă.
Jm: Dar, hyung...
S: Doar... Doar pleacă!
Băiatul mai mic ii asculta rugămințile și părăsește terasa, dar nu înainte de a-mi mai arunca încă o data o privire plină de dezgust.
Sj: Yoongie-ah~, eu...
S: Tu nimic! Ma durut faptul ca am primit poza asta... La naiba! Chiar foarte tare!
Sj: Yaa! Credeam ca ne-am înțeles! Știi bine ca nu ți-as face una ca asta...
S: Și totuși ai făcut-o. Spune intervenind nepoliticos.
Sj: Aish! Nu ma mai întrerupe! Știi prea bine ca nu am vrut nimic din toate astea, dar tu in continuare crezi ce vrei. Te lași influențat de tot ce vezi sau auzi de la toată lumea. Urăsc asta... TOATĂ SITUAȚIA DE FATA!
S: Nu cumva vrei sa spui ca defap tu ma urăști pe mine? Spune întorcându-se spre mine, dar privindu-mă cu ochii goi.
Sj: Știi ce? Eu nu mai am de ce sa lupt pentru noi când pe tine nu te interesează câtuși de puțin! Crezi ce vrei de acum! Nici pe mine nu ma mai interesează!
S: Du-te la el!
Sj: Esti incredibil...
Pufnesc și ma îndrept nervoasa spre usa terasei când:
S: Sojo, stai!
Sj: Ce mai vrei? Cum vrei sa ma mai distrugi? Hm? SPUNE ODATĂ!
S:Eu...
Sj: Am uitat sa îți mulțumesc pentru cadou... Ce pot spune "Mersii, iubitule!"
#Scuzati absenta, dar am avut examene... Plus lipsa totala de inspirație, dar am fost activa la cea de-a doua mea carte "The Letter". Nu ar strica sa treceti sa o citiți. Mulțumesc mult și promit ca am sa revin cu idei noi ❤️🙏🏻#
