Inheritos 2

9. Petrecereee

   -Încearcă să îţi aduci aminte cât a suferit Ivan. Încearcă să îţi aduci aminte trupul lui zăcând pe jos, plin de sânge când Matei şi ceilalţi l-au torturat. Aduţi aminte ţipetele prietenilor tăi când Miranda le-a şters memoria. A fost foarte dureros pentru ei şi poate au regretat că s-au băgat în asta alături de tine. Ei sunt inheritos, poate dacă Matei ajungea la ei prima dată, ar fi fost de partea lui şi nu ar fi suferit atât. Pentru tine au făcut totul. Lara a murit şi Andy este singur acum, din cauza ta. Din cauză că tu i-ai băgat în aia. Ei nu ar fi găsit niciodată poarta spre peşteră. Aduţi aminte cum Marko te-a evitat la început, simţea că trebuie să stea departe de tine, dar tu l-ai atras, tu l-ai băgat în asta!

   În timp ce Bogdan îşi continuă vorbăria simt oarecum că spune adevărul, are dreptate. Eu sunt de vină. Problemele au început când eu am apărut în şcoala aia. Din cauza mea s-au întâmplat toate. Lacrimile încep să îmi curgă pe obraz şi simt cum toată faţa mă arde. Haide Cleo, ajută-mă să rezolv situaţia asta, Angora ştiu că eşti acolo şi vrei să răzbuni moartea familiei tale. Trebuie să îl distrugem împreună pe Matei. Haideţi fetelor!

   -Haide Kira! Trebuie să te simţi un pic vinovată pentru tot ce ai făcut. M-ai băgat şi pe mine în asta, sunt doar un om. Nu fac parte din lumea voastră şi totuşi mă sacrific pentru voi! Te urăsc Kira!

   -Îmi pare rău, cuvintele tale mă rănesc, dar nu îndeajuns, pentru că ştiu că zici asta doar pentru a mă enerva!

   -Cred că nu folosesc tonul potrivit.

   -Adevărul este că nu merge, chiar nu pot să le aduc înapoi, nu mă pot enerva. Nu pot face nimic. Am încercat să le caut în interiorul meu, dar nu merge! Nu o să mai avem foarte mult timp la dispoziţie, chiar dacă Matei şi-a amânat planurile, tot o să se întâmple!

   -Bine, poate aşa este mai greu. Hai să încercăm să îţi aducem înapoi celelalte abilităţi! Haide să încercăm forţa! Atacă-mă!

   -Ok. Iau poziţie de luptă şi încep să fug spre Bogdan, dar tot ce face el este să îmi pună o piedică şi eu mă duc direct pe burtă, făcând un nor de praf în jurul meu. Mă ridic repede şi fug din nou spre el. Încerc să îl lovesc cu pumnii şi cu picioarele, dar el îmi apără orice mişcare fără prea multă durere de cap.

   Nu cred că asta va merge Bogdan. Ştii de ce, pentru că nu îmi dau seama dacă mi-am adus abilitatea la iveala, pentru că în ultimele zile în Altai şi tu ţi-ai descoperit abilitatea asta, ai uitat?

   -Cum naiba am putut să trec cu vederea peste partea asta?

   -Da! Chiar dacă abilitatea mea a revenit nu îmi dau seama, pentru că şi tu o ai şi dacă şi tu ai scos-o la iveală suntem egali.

   -Ok, deci atunci să încercăm să ridicăm ceva, să vedem daca avem forţă.

   -După cum vezi, sunt doar copaci în jurul nostru!

   -Păi atunci să doborâm un copac. Am putea doborî un copac dacă îi dăm un pumn?

   -Probabil că da, dar pentru început, să căutam un copac nu foarte mare. Ne uităm în jur şi se pare că am găsit candidatul perfect. Nu te uita la mine, nu mă apuc să dau pumni în copaci, a fost ideea ta, după tine.

   -Normal ar fi să dai tu, pentru că eşti inheritos cu abilităţi!

   -Nu te mai plânge şi concentrează-te!

   Bogdan se pune în faţa copacului, închide ochii şi încearcă să se concentreze. Pufnesc în râs când izbeşte copacul cu pumnul şi mai că îşi rupe mâna.