Cartea sufletului meu

1

    
  Sunt transpirat, habar n-am cine m-a pus să plec din zona mea de confort, în niciun caz nu era zona mea de confort. Vreau  să mă simt un călător, vreau să mă simt un străin ce nu a mai vizitat străzile luminoase și obscure ale acestui oraș. Pe scurt vreau o viață nouă și să-mi urmez visul. Visul meu de mic era să călătoresc în țară. Vreau să cunosc persoane și locuri noi, să dau în colo de trecut și persoane care nu mă suportau, nici eu nu suportam. Mi-am pus ulimele picături de speranță în chestia asta, că într-o zi o să am o părere bună despre mine.
Cum am mai zis e timpu' pentru o schimbare, o pot face doar dacă plec și rămân doar cu o durere în paișpe oamenii care m-au rănit. Aș fi vrut să plec pe jos, chiar și asta am făcut. Am plecat, m-a durut în insensibilitatea mea pentru ziua de mâine, tot ce am la mine sunt doar un cort, telefonul(i-am schimbat cartela), niște bani, sacul de dormit și Viki. Viki e amica mea, e chitara mea, ori cât de bătrână ar fi, tot n-o să renunț la ea.

  Trecu ceva vreme, am ieșit din oraș de mult. Am zărit un cort, adică doi tineri care încercau să monteze un cort, cum le aveam cu astea m-am gândit să-i ajut. Am aflat că-i cheamă Eugen și Horia, amândoi erau slabi. Eugen era un tip de vreo douăzeci de ani, scund, nu cred că avea un metru și jumătate și un șnițel, blond și ochii albaștri, iar Horia un tip înalt, brunet cu ochii verzi. Preferau și încă preferă să nu le zic pe numele real, ci pe poreclele pe care și le-au pus unuia altuia.
–Piticule, ce pisici faci acolo?!
  Ăsta era Horia, îl striga pe un Eugen, era poreclit Piticu' din cauza înălțimii lui ridicole. Mi s-au prezentat cu poreclele lor, abia mai târziu mi-au spus numele lor adevărate.
  Le-am propus să facem un foc de tabără, au acceptat propunerea.
  Piticu' îmi zice:
–Girafa, iar s-a îmbetat, imediat ajunge alcoolic.
   Nu știam dacă era o glumă sau chiar vorbea serios, așa că am început să râd. Ce-i drept și eu mă simțeam amețit după sticla aia de bere, iar Girafa, adică Horia a băut două  sticle
–Eu vorbeam serios.
  Am înjurat în gând, nu credeam că așchia asta vorbește serios și am început, după mi-a zis că-i o glumă (una proastă) și am m-am calmat.
–E prima dată când se îmbată. Cum a fost când te-ai îmbătat prima oră? continuă Piticu', prefer să-i zic Așchia.
–Nu m-am îmbetat niciodată, îi răspund.
–Scuze, îmi poți repeta ce vârstă ai?
–Nouăspe
–Mda, eu la nouăsprezece ani am încercat să mă las  de băut, pregătește-te pentru o poveste lungă.