《Monologul ce mi-l port
Ca orice om ce vrea să fie om
Diminuat de lacrima râului
Ajutat de chicotul pârâului
O viață de om nu mi-ar ajunge
Să mă trezesc când el nu plânge
Când cerul revarsă în miază-zi
Raze de fericire ca tu să fii
Un zâmbet, o lacrimă
Sărutat cu patimă
Dorit de soare și de lună
Privind la cer, cu inima în mână
Mângâiat de sunetul blând
Încântat de ceea ce e sfânt
Doar iubește și oferă
Nu te închide într-o sferă.
O sferă a nefericirii
A celor vii, morți pe dinăuntru
Lasă-te admirat
De soarele blând ce te vrea
De luna ce te seduce
Monologuri întregi ce port...》
"Monologuri"
YOU ARE READING
Valsul Fantomei
PoetryCuvintele care-mi împânzesc mintea și mă sufocă cu ale lor forme. Poezia este locul în care te poți elibera de tot ce simți că te apasă. În efemeritatea mea, am decis să fac și asta. Dețin drepturi de autor peste poezii.
