《Mi-am aruncat sufletul în râu
L-am lăsat să plece pe ale tristeții ape
Cu o lacrimă atârnată de punte
Alunecă lesne pe apele unui pârâu.
Efemeritatea mi-a ruinat visurile
Acum ele zboară cu aripi frânte deasupra sufletului
Gata-gata să-şi dea ultima răsuflare
Să distrugă sufletul, să-l arunce în cușca sardonică a depresiei
Unde întunericul conduce iar răul îi este mâna dreaptă.
Mi-am lăsat sufletul să plece,
Să se depărteze supărat
Cu lacrima și visurile ținându-i companie
Dar visând la nemurire.
Dar mica bărcuță pe care a fost trimis
S-a rupt, s-a destrămat
Exact ca sufletul
Exact ca visele
Fără splendoare s-au prăbușit
Găsindu-şi ultima suflare sub apa pe care i-am trimis.
Căci i-am trimis spre pieire.》
"Sufletul și visele mi-au pierit"
YOU ARE READING
Valsul Fantomei
PoetryCuvintele care-mi împânzesc mintea și mă sufocă cu ale lor forme. Poezia este locul în care te poți elibera de tot ce simți că te apasă. În efemeritatea mea, am decis să fac și asta. Dețin drepturi de autor peste poezii.
