Capitolul 3-Recunoasterea iubirii

236 12 5
                                    

Era Sakura. Mi s a rupt sufletul cand am văzut-o.M am dus dupa un copac din spatele ei ca sa nu ma vada si sa stie cine sunt ,am intrebat-o:
Sasu:Ce ai pățit?
Saku:Cine e acolo?Ce naiba vrei de la mine, nu vezi in ce hal sunt?
Sasu:Nu-mi place sa vad oamenii plângând.Ce s-a întâmplat?
Saku:O fantoma iubita din trecutul meu a revenit si a dus cu ea o groaza de amintiri pe care incerc de ani intregi să le uit.
Sasu:E vorba de un băiat?
Saku:Da.
Sasu:Ce s-a întâmplat între voi de te-a adus în halul acesta, doar cu o simplă prezența?
Saku:Eu l-am iubit prea mult, am avut incredere in el si in vorbele lui deserte ca se va schimba.De ziua mea acum multi ani,l-am gasit călare pe prietena mea cea mai bună.
Sasu:Ai incercat sa vorbesti cu el?
Saku:Nu mai am ce sa vorbesc cu monstrul ăla!
Sasu:Te ai gandit ca poate a fost o greșeală făcută la beție?
Saku:Dar de ce naiba incerci sa-i iei apărarea?
Sasu:Nu incerc, doar ca poate a avut o scuza destul de buna si poate nu era in toate mințile.
Saku:Esti la fel ca el!Tu vrei sa mi spui ca e foarte normal să-ți înșeli iubita la o beție!?!Te asigur ca nu e!
Sasu:Sigur stie ca a gresit si îi pare rău.
Saku:Sa rămână cu parerile de rău.Orice acțiune are si consecințe.Il urăsc!
Sasu:Eu nu cred ca doar il urăști.Persoana pe care o urăști acum cel mai mult e persoana pe care ai iubit- o din toata inima si te-a dezamăgit.Din iubire se naște ura.
Dacă tot il urăști atat de mult, de ce esti acum aici la ora asta plângând dupa amintirile cu el?Cand urăști o persoană nu poti varsa nici macar o lacrimă pentru ea.
Saku:Asta e si problema principala,....eu...inca ....il...iubesc.
Dar incerc sa ma mint ca il urăsc.Il iubesc din tot sufletul, dar nu pot trece peste ce a facut.
Sasu:Lasă amintirile urâte in urma si gândește te la cat de fericita te a făcut in unele momente in care nici macar nu voiai să zâmbești.
Saku:Poate ai dreptate.O sa vorbesc cu el.Nu stiu daca ma mai iubeste, poate ma urăște dupa ce i am facut azi.
Sasu:Iti spun sigur ca nimeni nu te poate urâ rozalio,nici daca l-ai calcă cu masina.
Saku:Nu e corect, tu stii cum arat.Vreu si eu sa te vad.
Sasu:Eu nu vreu sa ma vezi.Te rog intelege si nu te întrista.
Saku:Ok.Eu plec ca s-a facut foarte tarziu si cred ca prietenul meu cel mai bun este îngrijorat ca nu am venit până la ora asta acasa.Multumes pentru tot esti un tip foarte destept.
S a ridicat de pe banca si a plecat pierzandu-se în întunericul nopții,lasandu-ma in lumina felinarului cu mii de dorințe și inchipuiri.Durerea in piept a revenit, iar alcoolul s-a evaporat de cand am vazut-o pe floarea mea de cireș.Atunci când a zis ca inca ma iubeste am vrut sa ies de dupa copac si sa o  sărut cu poftă punând în acel sărut tot dorul,regretul, lacrimile, amintirile si nu in cele din urmă iubirea. Am pornit spre ieșirea parcului,dar am fost dârmat de cineva  direct pe iarba umedă și caldă.Putin bulversat ma uit la chipul persoanei care m-a dârmat.Era Sakura cu lacrimi în ochii ei verzi ca și  smaraldul.
Saku:Bănuiam că tu erai idioatule.Cum ai putut să faci asta?Mi -am deschis inima față de tine.
Sasu:Te rog ,nu te supăra.Era singurul mod in care sa te fac sa ma asculti si sa stiu ce simti. Te iubesc prea mult si nu vreu sa te pierd.
Am început amândoi sa plângem.Suspinele dintre lacrimile noastre arătau iubirea,dorul fata de celălalt,tot.Intre inimile noastre nu mai era niciun spațiu.Eram aceiasi persoana cu aceleași sentimente in suflet.
Saku:Te iubesc idiotule.
Dintr o dată m a sărutat.Am simtit cum zbor a fost ceva dupa care am tanjit toți acești ani.Ne sărutam de parca nu ar mai exista nimic in jurul nostru, iar viatiile noastre ar fi fost legate de acest sărut nevinovat plin de dorințe.Usor, usor hainele au zburat de pe noi, iar singura chestie pe care o stiam era ca vreu sa fiu cat mai aproape de ea si sa fim una si aceiasi persoana pentru cateva momente.:)
Martori ale iubirii noastre  erau stelele,luna si întunericul nopții care ne învăluia ca intr-un vual de liniște și pace.In acele clipe am simtit ca traiesc dupa foarte multi ani.Ma simt împlinit si complet.Corpurile noastre se miscau intr un ritm identic evaporand plăcere si iubire.Dupa ce am terminat ea si a pus capul pe abdomenul meu si a adormit.Am mai stat cateva momente si m am uitat la cerul înstelat si dupa am adormit in adierea vântului.


Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 24, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Neînțelegerea iubirii -vol 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum