Capitolul 12

130 8 5
                                    

   Inchid ochii si o lacrima imi apare pe obraji urmata de alta . Ajung in curand sa plang din ce in ce mai rau .
  Simt mainile lui Vlad peste ale mele si strangandu le usor . Imi trag repede mainile din ale lui si ma pun cu capul pe perna intorcandu ma cu spatele la el .

V: Eu .......
A: Lasa ma singura !
V : .........

    Il aud ridicandu se si inchizand usa in urma lui .

    Stau cateva minute uitandu ma in gol , cand aud usa deschizandu se si pe ia intrand Lara .

  L: Heii ....... ămmm ........ imi pare rau pentru ce s a întâmplat , stiu ca o sa iti fie greu dupa toate astea .

  Ma intorc spre ea ridicandu ma in fund si privind o cu ochii umezi .

  A: Tuturor le pare rau , dar asta nu o sa aduca copilul inapoi ........ si cand ma gandesc ca as fi putut sa opresc sa se intample asta * spun punandu mi mana pe burta si dandu mi din nou lacrimile *

  L: Din pacate nu mai putem da timpul in napoi . Si sa stii ca si Vlad sufera la fel de mult ca tine ..... de ce nu vrei sa vorbesti cu el ?
  A: Nu pot mereu cand il vad imi aduc aminte de copil .
  L: Da dar indepartandu l nu iti faci mai bine .

    Am mai stat la spital cateva zile dupa care me au externat si am putut pleca acasa . Parinti mei au venit sa ma ia .

Drogurii pentru fericire | w Vlad Munteanu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum