Athena

I. O bătrână ciudată

          Oftează obosită și-și scoate mănușile negre de pe mâini și le așează pe masa de lângă peretele ce fusese renovat cu puține săptămâni în urmă.
        La vârsta de douăzeci de ani alte fete erau deja căsătorite și avea patru sau chiar cinci copii, în schimb ea stătea în aceeași casă cu părinții ei și făcea lucruri prostești. Cunoscuse mulți băieți frumoși și cu o stare socială destul de bună, dar nu putea să-și dezvăluie marele secret pe care-l ținea ascuns de atât de mult timp.

         Oftează obosită și aruncă dosarul cu câteva date personale undeva în cameră, trântindu-se pe pat. Nici astăzi nu reușise să-și găsească un loc de muncă care i-ar putea crea un viitor.
              Își deschide palmele și din ele iese aburul pe care a reușit să-l controleze.  Reușea să facă diferite forme, obiecte și în ultimul timp și chipuri de oameni.
 

        -Athena, coboară te rog! strigă mama ei.
           Își dădu ochii peste cap și îi ascultă ordinul, știind că dacă nu o va face va ieși cu scandal.
          Îmbrăcămintea ei încălca total legea, cum o făcea și părul ei desprins, dar nimeni nu avusese nimic de protestat când o văzuse, mai ales după ce îi amenințase cu moartea. Femeile trebuiau să poarte rochii și să fie mereu elegante și pline de respect, ea era opusul normalității.
           -Ce s-a întâmplat? întrebă plictisită, scărpinându-și interiorul palmei cu unghiile.
          -Trebuie să te duci la tatăl tău la serviciu să-i duci actele pe care le-a uitat.
           În mâini avea un teanc mare de foi, care cântărea probabil peste patru kilograme. Mama ei era o femeie admirată de toți, având în vedere felul ei drăgăstos de a se comporta cu persoanele pe care le întâlnește.
           -De ce trebuie să merg eu? Amias ce are de făcut? întreabă înbufnată, asezându-și mâinile în sân.
            -E la o colegă de a lui, învată!
            -Sunt sigură că învață! mormăi ironic, asezându-și mănușa pe mâna stângă. Am plecat!
             Respiră aerul rece al primăverii și porni spre clădirea în care mai intrase de sute de ori. Pe străzi găseai câte un coș de gunoi odată la zece metri și casele erau cu maxim două etaje, pentru a nu pune castelul în inferioritate. Totul era monoton din cauza regulilor, până și florile trebuiau să fie de o anumită culoare, roșu, albastru, mov și alb. Negru sau culorile apropiate de el erau interzise din cauza superstițiilor care erau puse, cum că ele ar fi ale diavolului și nu ale lui Dumnezeu, cel la care se rugau în fiecare duminică toți oamenii.
           Între blocurile părăsite de lângă cartierul în care trebuia să ajungă, erau oamenii săraci, fără o casă în care puteau trăi, fără mâncare, fără tehnologie, fără apă caldă, cu un mediu de viață nesănătos. Adesea dăruia monedele care-i veneau la îndemână în buzunare copiilor și mamelor gravide, niciodată bărbaților care ar fi cheltuit puțina avere pe băutură sau țigări.
            Se aplecă spre o bătrână a cărei fețe nu o putea vedea bine din cauza baticului colorat de pe capul ei. Era ghemuită la colțul de lângă tomberonul ce mirosea îngrozitor, probabil gunoiul nefiind aruncat de săptămâni întregi.
           Îi luă mâna plină de riduri intr-a ei și așeză în podul palmei patru monede galbene.
            Femeia își ridică privirea surprinsă spre fata din fața ei și o analiză cu nerușinare. Era frumoasă. Părul ei brunet era lăsat rebel pe spate, chipul ei plin de pistrui îi dădeau o tentă copilăroasă, dar totuși atrăgătoare, buzele ei erau subțiri și senzuale, formele curpului ei putând vrăji orice bărbat. Cel mai mult au surprins-o pe bătrână ochii violeți ai acesteia, nemaivăzând la alt cineva o asemenea culoare a irisului. În sufletul ei trecut prin atât de multe probleme știa că ea era aleasa și trebuia să-i ofere același lucru pe care l-a primit ea acum mult timp.
          Din buzunarul rupt al capotului înflorat pe care îl avea scoase o sticluță de mărimea unei unghii, în care era un lichid transparent. În capacul de plută era băgat un mic ineluș care ținea recipientul prins de un lanț subțire.
            -Folosește-l cu înțelepciune! rosti pe un ton șoptit, închizând ochii și dispărând brusc.
            Athena tresări și făcu câțiva pași în spate. Gura ei era deschisă larg din cauza șocului și singura dovadă pe care o avea că nu înnebunise era darul primit.
            Îl analiză cu atenție și văzu pe fundul sticlei niște cuvinte scrise caligrafig, într-o altă limbă pe care nu o întâlnise până acum.
            Își continuă drumul confuză, jucându-se cu colțul unei bucăți de foaie din teancul pe care-l ducea.
           Îmbrăcămintea ei atrăgea priviri curioase din partea trecătorilor. Pantalonii de piele neagră care se mulau interzis de sexy și maieul decoltat, erau interzise și de obicei, încălcarea acestei reguli era pedepsită cu tăierea ajutorului pe care-l primeau în bani, timp de trei luni.