Roşu aprins stinge flăcări în pahar
Citire de la sticla ce reflectă amar
Îmbătat în scrupule, în pardesiu
Încerc sa dorm dar mă trezesc târziu
Ce scriu acum e ce-am simţit mereu
După câteva versuri nu mai sunt eu
Nu raspund de ce scriu şi are sens
Căci ce scriu e adesea prea intens
Şi scriu pentru oricine vrea să înţeleagă
Când aleg din vinuri alesul să aleagă
Şi ameţit abia, sunt intelgibil poate
Sau poate doar scriu printre şoapte
Şi ce scriu nu e nou şi nici vechi
Până nu citeşti nu va rămâne pe veci
Chiar dacă-mi iubesc anonimatul
Cel puţin o data voi fi subsemnatul
Dacă mă crezi dezordonat aştept.
Să-mi vezi lirica şi-apoi să-mi spui drept
Îmi e linie de caracter să fiu asa mereu
Cand mă îmbăt mereu, aşa sunt eu
Spre seară
