Bulgări de aburi înăbușesc catrene
Când albastrul ajunge iar în vene
Pot scrie cu cord catrene când şi când
Aţa câştigi când vezi timpul pierzând
Miroase a sânge de petale uscate
Ce ascund în ele trăiri exacte
Retrăite de orice iubitor prematur
În amurg şi după tot ce simte, tremur
E frig în suflet când nu e nimeni afară
E tăcere în voci căci nu e nimeni în gara
Şi e simplu să creşti în ani dar sigur
Nu e simplu să traieşti acum pur şi simplu
Sunt zori de zi, prin zăbrele răsar flori
Plin de somn şi de frig, împart fiori
E unsprezece noaptea şi eu încă scriu
Ultimul rând de astazi, căci maine e târziu
23:00
