Viata intr-ale spionajului

"Avem tot ce ne trebuie!..."

Nu am putut dormi toata noaptea, bineinteles ce mai ramasese din ea. Ploua cu galeata, iar vantul batea in geam de parca ar fi fost pornit pe o  razbunare arzatoare. Furtunile imi aduc aminte, ironic ce e drept, de Bella. Ea nu putea suferi furtunile: "Fac prea multa galagie pentru nimic!", zicea ea indepartandu-se cu spaima de ferestre.

  M-am ridicat cu greu din patul care parca m-ar fi implorat sa raman acolo pentru tot restul zilei. Nu puteam! Trebuia sa ma asigur ca cei din SSAC ma tineau din nou sub observatie pentru a-i lasa lui Jack cale libera spre calculatoarele lor.

  Dupa ce am facut tot "ritualul" de dimineata, ma pregateam sa merg la restaurant pentru a lua micul dejun.

  Ajunsa in afara hotelului, am observat o dubita neagra parcata chiar pe partea cealalta a trotuarului. Da, era masina lor. Probabil au vrut sa vada daca mai eram aici, din moment ce nu m-am prezentat in locul unde trebuia sa fie intalnirea secreta. Au ajuns destul de repede. Ce nu fac ei ca sa castige in competitia aceasta atat de stransa?!

  Intre SSAC si MOSSL era o adevarata concurenta. Unii aveau arme si tehnologie mai sofisticate(noi), iar altii informatii importante despre industria nucleara(ei). MOSSL cauta de foarte multa vreme indicatii despre armele nucleare, dar nu a putut gasi decat in serverele SSAC. Cu totii ne intrebam de unde stiu atatea, dar nimeni nu isi putea da seama.

Am trecut nepasatoare pe langa ei, indreptandu-ma spre restaurant. Am mancat,mi-am baut cappuccino-ul de dimineata si am plecat la plimbare prin parc.

Cred ca i-am plimbat prin vreo 20 de magazine. A fost distractiv, pentru mine cel putin! As fi vrut sa le vad fetele: "De cate cumparaturi are nevoie femeia asta?!" ... radeam in mintea mea.

In sfarsit le-am curmat suferinta si pe la ora 5 PM m-am intors la hotel cu o dorinta cumplita... aceea de a dormi !

  -  Ma scuzati, domnisoara, dar am primit in urma cu cateva ore un pachet pe care scria apartamentul dumneavoastra. Uitati-l!

  Am multumit si am luat coletul. Ajunsa in apartament l-am deschis. Asa-zisul pachet era un bilet, iar deasupra lui un... un microcip.

  "Porneste-l si pune-l!" Acestea erau scrise pe bilet. L-am pornit si mi l-am pus in ureche.

  - Receptionezi, Colibri? zise o voce.

  - Tare si clar, Soimule!

   Era Jack! Trecuse ceva vreme de cand nu mai vorbisem, dar glasul sau imi va aminti mereu de un prieten de nadejde.

  - Am reusit insfarsit sa construiesc unul care sa nu fie interceptat! relua vocea, sigura pe sine.

  - Era si timpul. Te chinui de multa vreme.

  - Am reusit, Emma! Avem tot ce ne trebuie!

  - Nu a durat asa mult, nu inteleg de ce ii era asa teama.

  - Poftim?!

  - Nimic...vorbeam si eu... am zis stanjenita crezand ca rostisem cuvintele doar in capul meu.

  - E vorba de Ryan? (imi inchipuiam zambetul pe care il avea acum pe fata)

  - Da...

  - Sa stii ca a durat destul de mult! Adica patru zile...ar fi trebuit sa terminam in cateva ore, dar au un sistem foarte bun care blocheaza "virusii" ca noi.

  - Ati facut oricum o treaba buna, ca de obicei...dar ce ati descoperit?

  - Vor sa creeze nano-tehnologie care functioneaza pe baza energiei nucleare. Ceva foarte mic cu o putere uriasa capabila sa distruga multe orase...cam cat  New York.

  - Si nu ati aflat cum sa ii oprim?

  - Ba da! Energia nucleara le este distribuita de niste tipi din Rusia. Le vor livra in cincisprezece zile o multime. Trebuie sa ii opriti cu orice pret! Se vor intalni in Sankt Petersburg la ora 8 PM.

  - O singura problema, Jack... Ce fac dupa ce ajung acolo? Vreau sa spun cum ar trebui sa transport ceva nuclear?!

  - Vor veni cu vaporul, un vapor plin. Energia este stocata in niste containere imense. Sunt de fapt compusi...

  - Lasa fizica acum!

  - In regula. Apropo si voi veti merge tot cu vaporul pana acolo. Luati-l de la debarcaderul Westminster. O sa dureze ceva, dar nu-i nimic: Treceti pin niste orase foarte frumoase!

  - Bine, dar de ce tot zici la plural?!

  - Doar nu crezi ca Directorul sau oricine altcineva te-ar lasa singura?

  - Si cine e noul meu partener?

  - Il cunosti. L-ai intalnit acum ceva timp...sa bata tobele...e chiar Ryan! (Aproape ca imi picase fata...)

  - Poftim?! Dar nu el a zis ca vrea sa ramana la baza?! Nu are niciun sens!

  - Nu e blocat aici. Poate merge in misiuni ori de cate ori vrea. Stii, si el sa antrenat...

  - Stiu, dar...nu cred ca e o idee buna...

  - Prea tarziu! E jos, te asteapta. Succes!

  Nu iarasi! Din cate am observat, cand ne intalneam (eu si Ryan)vorbeam ce vorbeam dupa care incepea scandalul...mereu era la fel si nu intelegeam de ce.

         ~~~~~~