Doi Straini

•4•

Ma trezesc dimineata cu un zambet destul de trist pe buze, merg sa ma spal pe fata si pe dinti imi peri parul si incep sa despachetez restul de haine ramase, le scot pe toate din pungii, le tai etichetele si le inpachetez punandule intr-un colt al camerei, ne vrand sa intru in dresingul șatenului.
Ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti negri si un maieu roșu. Deschid usa camerei si cobor jos fiind intampinata de un "Neața" spus in cor de catre el si prietenii acestuia.

-Neața, spun incercand sa scot un zambet.

Ma duc in bucatarie deschid frigiderul si-mi iau o felie de paine pe care o ung cu Nutella, o infulec rapid si merg in living.

Ma asez usor pe canapea obesrvand ca nu mai e nimeni, cand de-odata doua mainii se aseaza pe umurii mei, era Taehyung

-Bun, acum trebuie sa ne concentram pentru a-ti gasi tie de lucru, sa venem: Sti sa dansezi?

-Nu

-Sti sa cânți?

-In nicun caz!

-Atunci la ce te pricepi cel mai bine?

-Pai cand eram in Romania toate prietenele mele veneau sa le machez cand mergem intr-un club sau petrecere sau ceva de genu.

-Se rezolva!

-Hm? Cum adica?

-Vei fi stilista mea personala! Spune acesta cu un zambet pe buze.

-Ce? Stilista personala? Pentru cine?

-Da, stilista peronala pentru mine.

-Cine esti tu mai exact? De trebuie sa fiu stilista ta?

-Un super star! Spune acesta dand din umeri.

-Da, si eu sunt regina Angliei.

Acesta se uita confuz la mine, dar bufnete in râs, facandu-ma pe mine ce confuza de data asta.

-Bine nu ma crede, vezi tu mai tarziu.

Incerc sa ma relaxez dand drumul la televizor dar o voce enervanta se aude din nou:

-A da si in seara asta pune o rochie de petrecere pe tine.

-Hm? De ce?

-M-ai facut sa vreau sa merg in club cand povesteai de talentul tau la machiaj.

-Nu vreau, spun eu cu voacea putin ezitanda avand in vedere ca el avea grija de mine si eu nici mancar nu vroiam sa merg cu el in club.

-Ba vrei.

Oftez atat de tare incat credeam ca o sa ramna fara aier uitand sa trag aier din nou si dau din cap in semn ca aprob propunerea lui.

-Bine, fie merg.

-Acesta îsi etală un zâmbet satisfacut si iesi si el pe ușă.

Timpul trece repede, era deja ora 8 iar șatenul inca nu se intoarse, merg sus sa ma schimb, pun pe mine o rochie argintie cu putine umbre mai aurii.

Cand dau sa deschid ușa il vad pe Taehyung in fata usi cu o expresie plictisita pe față.

-Credeam ca nu mai cobori, haide!

Acesta ma ia de mana si ma târăste pana la limuzina. Intru in ea fara sa zic nimic si cam in 20 de minute suntem in fata unui club.

Cobor impreuna cu Taehyung, ce observa ca avea pusa pa față o masca si o șapcă, ambele de culoare neagră.

-De ce porti o masca si o șapcă?

-Ca sa nu fiu recunoscut.

-De cine?

-De fani mei.

-Da sigur, ti-am spus ca nu te cred, inceteaza cu asta!

-Bine, nu ma crede, dar acum hai sa intram.

Intru impreuna cu el fiind intampinata de o muzica destul de ritmata ce ma facea sa ma misc putin in stanga si in dreapta vrand sa dansez. Ne asezam la o masa, comndam ceva de baut, eu aleg un pahar cu suc, ne vrând sa beau alocool, dar Taehyung cere o sticla de vodka.

-Haide sa dansam, ma intreaba acesta lundu-ma de braț si ridicandu-ma de pe scaun si târându-ma pana la ringul de dans.

Oftez si incep se ma mișc pe langa el, oameni se aduna in jurul nostru si incep sa aplaude ei crezand ca suntem o pereche de dans perfecta avand in vedere ca nu sincronizam pasii unul altuia. Ne asezam din nou la masa obositii. Șatenul incepu sa bea din sticla de vodka pâna la ultima picatură.

-Am...Taehyung? Esti ok?

-Mda, hai sa dansam!

Acesta se ridica de pe scaun dar, nu apuca sa faca nici un pasc ca era deja pe podea. Ma duc la el si il ridic inainte de a ne vedea cineva si il pun inapoi pe scaun.

-Taehyung?

-Da

-Haide acasa, nu te simti prea bine, te rog.

-Mda, cum vrei tu.

Acesta isi scoat telefonul si suna limuzina pentru a ne lua si duce acasa. Limuzina sosi iar noi ne urcam in ea, trec vreo cinci minute iar eu simt ceva greoi pe umarul meu, imi intorc privirea si vad șatenul cum adormise pe umarul meu, decid sa nu-l trezesc pana ajungem.

Ajungem in fata casei si il trezesc pe Taehyung acesta coborand din limuzina eu ies in urma lui si il prind inainte sa cada pe jos. Nu era nimeni acasa, oare unde erau? Bine lasa asta, asta nu e asa important. Intrebarea este, cum il urc pe scari? Il pun sa se sprijine de mine si il urc usor fiecare treapta in parte cu gandul ca in seara asta eu voi dormi pe canapea.

Ajung in sfarsit in camera si il asez usor pe pat pe șaten. Dau sa ma intorc si sa merg spre usa cand, o mana ma trage inapoi si ma arunca in pat strangandu-ma in brate.

-Taehyung, ce naiba faci?

-Ramai aici, cu mine, nu vreau sa fiu singur.

-Ce? Da-mi drumu esti beat!

-Beat sau nu dorinta e dorinta! Am dreptate ? Daca nu-ti amintesti ai spus ca imi indeplinesti ori ce dorinta.

Rahat. Ce putea sa-si doreasca? Ce putea fi atat de rau? Asta!

-Taehyung, da-mi drumu acum, esti beat si vorbim maine despre asta.

Acesta nu raspunse, in schimb ma stranse si mai tare, ne avand nici o cale de scapare.

Intr-un final inchid ochii, dandu-mi seama ca ori cat ma chinuiam nu puteam scapa din asta. Pai asta e mancar nu mi-a cerut alt ceva. Doamne! La ce ma gandesc?

Dupa vreo 10 minute insfarsit adorm.