Citate din cărți

Seria Instrumente mortale - Cassandra Clare (1/6)

        Titlu: Instrumente mortale. Orașul Oaselor

         Autor: Cassandra Clare 

         Genuri: fantezie contemporană, poveste de dragoste paranormală, literatură pentru tineret

         Editura: Leda

         Nr. pagini: 480

★ Primul volum din seria Instrumente mortale

     „Cei mai mulți oameni nu plâng atât pentru că sunt supărați sau speriați, ci mai degrabă că sunt frustrați."

     „— Pot să-ți ofer ceva? întreabă el. Ceva de băut? Niște ceai?

        —  Nu vreau ceai, zise Clary, cu energie înăbușită. Vreau s-o găsesc pe mama. Și vreau să aflu cine a luat-o, în primul rând, și vreau să-i omor. 

       — Din nefericire, zise Hodge, am rămas fără pic de răzbunare amară pe moment, așa că ori vrei ceai, ori n-avem altceva."

       „— De unde ai știut că am sânge de vânător de umbre? E vreun semn după care să te prinzi?

          —  Am ghicit, zise el. Asta-i explicația cea mai aproape de adevăr.

          —  Ai ghicit? Ba eu cred că ai fost destul de sigur, ținând cont c-ai fi putut să mă omori.

          —  Am fost nouăzeci la sută sigur.

          —  Înțeleg, zise Clary.

          Trebuie să fi fost ceva în vocea ei, pentru că el se întoarse să se uite la ea. Palma ei trosni peste față lui, o lovitură care-l făcu să se clatine pe picioare. El își duse mână la obraz, mai degrabă surprins decât de durere.

           — Asta pentru ce naiba a fost?

           —  Restul de zece la sută, zise ea."

       „— Ora mesei!

         — Dumnezeule mare! zise Jace, ceasul groazei a sosit.

         Hodge păru alarmant:

         — Eu... eu... eu... am mâncat foarte mult la micul dejun, se bâlbâi el. Adică la prânz. Mi-ar fi cu neputință să mai bag ceva în gură...

          — Am aruncat supa, zise Isabelle. Și-am comandat mâncare chinezească de la localul acela din centru.

         Jace sări de pe birou și se întinse.

         — Perfect. Sunt lihnit. 

          — Poate c-aș reuși totuși să iau și eu o înghițitură, recunoscu Hodge, timid.

         —  Voi doi sunteți niște mincinoși nemaipomeniți."

        „— De regulă nu las pe nimeni să se uite prin ăsta.

          —  De ce nu? Ești o artistă destul de bună. Uneori chiar foarte bună. 

          —  Păi, pentru că... e ca un jurnal. Numai că eu nu cred In cuvinte, cred In imagini, așa că totul e desen. Dar tot intim e. 

           — Un jurnal fără nici o schiță de-a mea în el? Unde sunt fanteziile toride? Copertele de roman de dragoste?"

      „Singura care capătă giugiuleli în dormitorul meu este magnifica mea persoană."