Edit: Am schimbat mai multe lucruri la acest plot și v-aș ruga (chiar dacă ați mai citit acest capitol înainte să retrag cartea în ciorne) să îl recitiți pentru a nu vă scăpa vreunul dintre detaliile noi. Vă mulțumesc mult!! <3 sper că o să vă placă!
Stau tolănită în pat, acoperită până în gât cu cuvertura moale și care îmi ține de cald, citind al doilea volum dintr-o serie lungă de cărți de gen SF, combinat cu mister, acțiune și dragoste. Genurile mele preferate de cărți, filme și seriale toate într-un singur roman superb. Parcă absorb fiecare cuvânt, frază și citat din această carte și trebuie să recunosc că ochii mei sunt puțin obosiți de la atâta citit pe ziua de astăzi.
O aud pe sora mea cum chicotește atunci când țipătul meu scurt de fericire răsună în camera noastră, în momentul în care personajele principale se sărută, mărturisindu-și sentimentele pe care le au unul pentru celălalt, fără alte rețineri. Îi arunc o încruntătură urâtă, dar totuși amuzată, privindu-i chipul acoperit de câteva șuvițe blonde rebele.
Îmi iau semnul de carte din dreapta mea și îl așez la pagina la care am ajuns, lăsând coperțile cartonate ale volumului să strângă foile albe cu miros de carte nouă, între acestea.
Așez cartea în dreptul meu, îmi dau cuvertura la o parte și îmi poziționez picioarele pe sol. Cu pași lenți și cu un zâmbet blând pe față mă apropii de Alina care mă privește cu ochii curioși. Mă așez în dreptul ei și o apuc de umăr cu mâna dreaptă, trăgând-o mai aproape de mine. Îi aplic un sărut pe frunte, apoi o strâng în brațe.
Alina se dă puțin la o parte, astfel încât să mă poată privi în ochii, parcă cautând ceva în aceștia.
— De unde dragostea asta bruscă?
Zâmbesc ușor și ridic din umeri.
— Mi-ai atras atenția de la carte și am avut chef să petrec puțin timp cu tine.
Aceasta pufnește și își dă ochii peste cap, făcându-mă confuză.
— Asta a sunat ca și cum ți-ai adus brusc aminte că ai o soră, spune cu un zâmbet amar pe buze.
CITEȘTI
Ziua ce are să vină
ParanormalParanormale/Horror Nu toată lumea se gândește la ce va putea urma în ziua ce are să vină. Nimeni nu are parte de gustul fericirii toată viața pentru că simțul gustativ mai detectează câteodată și gustul acru și amar al tristeții. Nu orice pe...