Never | Taekook

17

"Huh? Ce naiba? Cum am ajuns aici?"spuse Jungkook , analizând încăperea în care se afla.

"Oh, te-ai trezit. Cum te simți?" îl întrebă blondul , zambindu-i cald.

"Sunt, ok? Cred... Nu îmi aduc aminte ce s-a întâmplat."

"Plângeai și nu te mai opreai. Nu voiai să mergi acasă așa că te-am luat la mine. Strigai in continuu numele lui Jimin."spuse Taehyung, puțin trist când pronunțase numele băiatului ce nu de mult, se înălțase în ceruri. "Spuneai că e langa tine. Ce se întâmplase? Il visasei?"

"Eu... Nu știu. E complicat. De câteva săptămâni, poate chiar o lună, îl aud mereu. Poate par nebun, însă asta mi se întâmplă."

"Oh Kookie... E ok sa nu fi trecut inca peste asta. Ai suferit mult. Nu meriti sa suferi. Ești prea fragil și special-"

Băiatul mai mic roși la afirmațiile lui Taehyung. Nu se simțise niciodată special. Oare blondul chiar credea asta, sau o spusese doar ca Jungkook sa se simtă mai bine?

"Eu, trebuie sa plec. Părinții mei sunt probabil îngrijorați. Mulțumesc mult pentru tot ce ai făcut..."

"Bine. Ai grija pe drum."

Brunetul pleca din locuința lui Taehyung, indreptandu-se înspre a sa.

Pe drum, dăduse de un pod. Un pod ce arata simplu, însă avea mare valoare sentimentala pentru tânăr. Când era mic, venea mereu cu părinții săi ca sa se joace și să admire râul. În același timp, inima i se frânge de fiecare dată când vede râul, raul care luase viețile minunatelor ființe ce îi dăruiseră viața. El l-a mintit pe Taehyung, părinții lui erau morți, la fel ca si prima lui iubire.

Ce frumos. Nu m-am gândit
niciodată că un loc atât de frumos,
poate fi atât de mortal, poate ascunde
atâtea lucruri murdare.

Apa suna liniștitor. Ce ar fi să,
intri puțin?

Malul e foarte abrupt.
As cădea în apă. M-aș
îneca.

Nu-i mare pierdere.
Ce e o viață de om, în comparație
cu viața eternă ce o poți avea
alături de mine, și de părinții tăi.

Vino cu mine. Vino cu noi.

___________________

Mă apropii de sfârșit offff

Îmi pare rău pentru ce o sa se întâmple

~necorectat~