Heartbreaker [Jungkook]

Capitolul 2

Dimineața următoare m-am trezit cu o migrenă îngrozitoare, după cum era de așteptat. Deși rămâsesem în urmă cu o grămadă de cursuri, am decis să rămân acasă și să dorm până târziu.

- Iseul, îți e foame? am auzit o voce ca prin vis, dar, moartă de somn, am hotărât să o ignor.

- Aish, fata asta!

Am recunoscut imediat vocea, iar în următoarea secundă mi-am deschis ochii ca să mă trezesc cu o pernă în față.

- Sunt trează, mamă! strig, ridicându-mă cu greu din pat.

Eram năucită, habar nu aveam cât de mult dormisem sau ce zi a săptămânii era.

- E trecut de prânz, Iseul! Nici pastilele nu ți le-ai luat, începe mama, scotocind prin sertar după pastilele pentru răceală și gripă.

O sunasem de dimineață pentru a o anunța că nu mă simt bine, poate acestui fapt i se datorează vizita-surpriză.

Părinții mei locuiesc împreună, nu departe de apartamentul meu, într-un cartier micuț cu multe case lipite una de cealaltă. Am fost de acord să aibă și ei o dublură a cheii de la apartament, pentru a mă putea vizita oricând, în orice zi și la orice oră. De cele mai multe ori, mama vine pentru a-mi aduce mâncare sau pentru a mă ajuta la curățenie, știind că îmi este foarte greu să mă descurc singură.

Mama este singura din familie care lucrează, întrucât tatăl meu merge în scaun cu rotile. Ce poate fi mai dureros? Faptul că pănă acum patru ani, totul era diferit.

Au fost zile când eram o familie ca oricare alta, când aveam destui bani și nu trăiam înfundați în datorii. Au fost zile când tatăl meu mă ridica în brațe și mă învârtea, promițându-mi că vom avea cel mai frumos dans tată-fiică la nunta mea.

Acum patru ani, a izbucnit un incendiu la locul său de muncă, soldat cu moartea a zeci de persoane. Tatăl meu s-a aflat printre puținii supraviețuitori; deși ambele picioare i-au fost arse și prinse sub dărâmături, acesta a luptat până în ultima clipă. Pentru mine este și va fi mereu un învingător.

Mama trebuie să se împartă între muncă, tata și mine. Fiind conștientă de situația noastră, întotdeauna încerc să îi ajut cu ce pot, sau cel puțin să nu le fiu o povară.

Anul ăsta am schimbat trei job-uri, și nu vă mint, este epuizant să te împarți între muncă și facultate.

- Nu trebuia să vii până aici, îi zic, în timp ce îmi târăsc picioarele până în bucătărie ca să îmi umplu paharul cu apă.

- Cum nu, ți-am adus mâncare, spune, iar privirea îmi cade pe plasele din mâna ei.

După ce mi-am luat pastila, ne-am așezat amândouă la masă și am început să golesc conținutul plaselor. De când nu mai mâncasem pui prăjit făcut de mama, cred că i-am și uitat gustul.

- Deci, începe să își drege glasul, cum a fost ziua de ieri?

- Ne-am simțit genial, îi răspund și încerc să zâmbesc cu gura până la urechi pentru a fi convingătoare.

- Mă bucur, scumpo. Cum sunt Minho si Jiwoo?

- Foarte bine, relația lor merge de minune.