Suflet de Foc

Trei: Explică-mi!

Rhea știu că ceva era în neregulă încă de când văzu preșul mult prea murdar din fața ușii de la intrare. De ce Dumnezeu era atât de plin de praf, când chiar cu o zi în urmă ea îl măturase? Să fi dat André vreo petrecere fără să o anunțe? Dar nu, n-ar îndrăzni...

Își sterse pantofii de bucata de material și descuie ușa încet, parcă așteptând ca ceva să îi sară în față în orice moment. Își aruncă cheile pe măsuța de sticlă din hol și aprinse luminile, privind în jur. Casa părea întreagă, cel puțin holul nu era distrus. Dulapul din stânga ușii, cel ce ocupa întreg peretele, era nezgâriat, iar puzzle-ul de pe peretele din dreapta era și el întreg. Doar nenorocita aia de bicicletă ocupa locul degeaba, însă ea era acolo de câteva luni deja, nu reușise să-l convingă pe fratele ei s-o vândă sau să o ducă de acolo.

Făcu câțiva pași până în al doilea hol, unul mai mic ca lățime, însă mai lung decât primul. Oftă ușurată când văzu ușile din capăt deschise, camerele fiind cât se poate de ordonate.

Cel puțin a făcut curat, chiar dacă sigur a adus aici pe cineva.

Mai aruncă un ochi în bucătărie și ciocăni subtil la ușa ce dădea în camera menajerei. Nu așteptă mult, căci o femeie în vârstă, cu ochelarii așezați pe nas și păr alb îi apăru dinaintea ochilor. Îi zâmbi atunci când o văzu și o îmbrățișă.

-Mă bucur că ai ajuns într-un sfârșit acasă, Rhea, rosti femeia. Fratele tău este în sufragerie, cred. Se joacă la jocul ăla de când l-a primit de la prietena lui, biata fată, cred că deja îi pare rău, adăugă bătrâna, chicotind.

Îi mulțumi rapid și se îndreptă spre locul în care îi zisese doamna Elena că se afla André. Exact așa cum se așteptase, se afla pe canapeaua din fața plasmei cu joystick-ul în mână și cu o cutie de bere așezată pe mânerul nu foarte lat al acesteia. Nu se putu abține din a-și roti ochii și făcu câțiva pași până ajunse în fața lui.

-Alo, ce faci, mișcă-te! răbufni tânărul, ridicându-se iute și împingând-o pe Rhea din dreptul lui. Nu vezi că sunt într-o misiune importantă?!

-Mai importantă decât să-mi spui de ce este preșul de la ușă atât de murdar? Ieri l-am spălat, ce naiba, André! Dacă tot dai petreceri, măcar curăță și tu după.

Blondul se opri brusc și își luă ochii de la ecran, fixând-o însă cu privirea.

-Te-ai țicnit? Când am dat eu petrecere fără să te anunț? Întreab-o pe Elena, ce Dumnezeu, m-am jucat non stop în ultimile două zile și p-aici n-a trecut nimeni înafară de Chase şi încă vreo doi, care apropo, au întrebat de tine.

O privi lung, înainte de a adăuga.

-De ce nu i-ai zis că stai la Clara, iar v-ați certat?

La Clara?

-În primul rând, este doamna Elena pentru tine, că nu sunteți de-o vârstă! În al doilea rând, ce tot bălmăjești acolo, când am stat eu la Clara?

André se aruncă la loc pe canapea și se întinse, încrucișându-și mâinile la ceafă. Aruncă un rânjet obraznic și spuse:

-Când am văzut că nu mai vii acasă acu trei seri, te-am sunat și a răspuns un tip, Alex parcă a zis că-l cheamă. Mi-a spus că te-ai îmbătat bine de tot și că erați în mașina Clarei, în drum spre casa ei.

Se opri pentru o secundă, însă mai apoi adăugă:

-Ia zi, unde ai fost? Cine era băiețașu', la el ai rămas, nu?