Cealaltă lume

Capitolul 33~PANICA

                         KENDRA
  Iar visez.. Eram acasă, doar visele ma fac să mă simt acasă. Bunicul și bunica au venit în vizită. Îmi este asa dor de ei! Ii strig.
- Bunicule! Bunico! În sfârșit ați venit!
Fug sa ii îmbrățișez, însă, când sa ii ating s-au spulberat. A rămas doar un fel de fum care se ridica la cer.
- NU! Întoarceți-va! Bunico!
Plâng, dar nu ma aude nimeni.
- Mama! Bunica.. Bunicul... Nu! Va rog sa va întoarceți!
Cineva ma mișcă..
- Kendra.. Heiii.. E doar un coșmar. Trezește-te!
Deschid ochii și îl vad pe Expalius. Ma uit fix în ochii lui.
- Ești bine?
- Ah! Da, da.. Era doar un coșmar cu bunicul și bunica. Au murit cred sau.. Nu, nu. Nu ma gândesc la asa ceva!
-Stai liniștită! Sunt sigur ca bunicii tău te așteaptă acasă! În curând o sa ii vezi. Acum ia pastilele astea și sa vorbim.
Am luat pastilele. Durerea s-a ameliorat puțin și urmele încep sa dispară încet.
- Ai vorbit cu tatăl tău?
- DA, da! Am vești bune! Chiar o sa plece! Am reușit, Kendra! Am reușit! Ma bucur enorm de mult ca o sa pot sa te salvez!
- Nu pot sa cred! Îmi vine sa plâng de fericire.
Îl iau în brate. Ii simt mainile calde pe spatele meu.
- Dar...
- Dar ce?
-Nu vreau sa mori, Expalius. Ești sigur ca tatăl tău o sa te omoare?
- Dacă nu ma omoara tata, ma omoara dragostea. Știi nu? Ca îmi este frica sa ma îndrăgostesc? Dar deja m-am îndrăgostit și nu am pățit nimic. Știi de ce?
-Ă.. Pai, spune-mi.
- Pentru ca sentimentele sunt reciproc.
- Ma gândeam eu! Dar, serios, primite-mi ca o sa supraviețuiesti după ce o sa plec.
- Nu pot sa promit asa ceva! Aș vrea, Kendra..
-Tu nu poți sa vii cu noi?
- CE?
- Vrei sa vii pe Terra?
-Da..adica, nu știu cum este pe Terra, dar vreau. Și sunt șocat ca nu m-am gândit la asta niciodată! Dar, Kendra, dacă o sa vina tata pe Terra? O sa distrugă planeta aia, o sa fie o apocalipsa! Deci, nu! Nici nu ma gândesc.
Îi pun mâna pe mâna. Se uita la mâna mea și o mângâie.
- Îmi pare rău pentru aceste urme, chiar nu am avut de ales.
- Lasă asta! Te rog, Expalius! Hai cu noi!
- Nu, Kendra! Nu vreau sa vina tata pe Terra. Știi ce se întâmplă dacă o sa vină? Nu știi.. O sa vă omoare!
- Expalius?
- Da?
- Cât timp mai avem?
- Două luni. De ce?
- Pai, dacă o sa plecam mai repede și o sa își dea tatăl tău seama? Nu ar fi bine sa plecam înainte cu doua zile?
- CE? Nu, nu.. Cum sa mai stați aici doua luni? Este prea mult. Și o sa am grija sa nu își dea seama. O sa fie pe planeta lui.
- Și dacă o sa își dea seama? Dacă se v-a întâmpla asta din greșeală? E riscant...
Mă uit la el.. Este drăguț chiar și când se gândește. Se uita la mine, eu ma uit în ochii lui verzi, cei mai frumoși ochi verzi pe care i-am văzut vreodată.
- Ai dreptate... Dar cum o sa stați aici încă doua luni?
- O sa fie bine! Giulio o sa plece, o sa fie ușor!
-Ai dreptate. Deci, cum spuneam.. Sunt suta la suta sigur ca tata o sa plece. De abia aștept!
- Când?
- Pai, doar mâine mai sta.
- O sa fie o zi grea..
- Ultima, îți promit!
Îmi ia mana și mi-o săruta. Ma uit la el și zambesc, atunci, și el zâmbește și ii vad gropitele alea perfecte.
- Îți iubesc gropitele!
- Știam!
-Ah! Serios? Atunci sa zâmbesti de fiecare dată când te uiți la mine!
- Asa o sa fac de acum!
-Expalius? După ce pleacă tatăl tău, o sa ii spunem și mamei și tatei despre plan, da?
- Da.. Cred ca mama ta ma urăște. Îmi pare rău...
- E ok. Nu o sa te mai urască când o sa afle motivul pentru care ai făcut asta.
- Sper...
- Așa o să fie! Daniel ce mai face?
- Este mai bine. Se vindeca repede.
- Ce bine.. Ma bucur!
-Acum trebuie sa plec.
-Cat este ceasul?
-Trei jumătate.
-Ah! Ce mult am dormit.
- Ai fost torturata.. E normal. Acum plec.. Ai grija de tine și scuze pentru cum o sa ma comport.
-E ok, pa!
Se apropie. Ma săruta. Știam eu! Îl sărut înapoi blând și ii zâmbesc. Zâmbește și pleacă. Of...
Mă tot plimb prin camera asta ciudata. Nu știu ce sa fac.. Nici măcar nu am geamuri! Merg în baie sa fac un dus. Ma dezbrac si îmi privesc rănile... Arata groaznic dar măcar nu mai doare așa rău. Intru sub dus și ma tot gândesc la Expalius, la ochii lui, la zâmbetul lui, gropitele lui, mirosul lui, la primul sărut, atingerea lui, și la  respi... Respirația lui pe gatul meu. Ah! La ce ma tot gândesc?! Trebuie sa ma opresc! Ce naiba am? Încerc sa nu mă mai gândesc la nimic. Reușesc cu greu. După ce ies de la dus observ o cutie pe pat. La naiba! Trebuie sa fac iar telepotyuri! M-am saturat de ele.
Încep sa ansamblez prostiile alea. După ce aproape am terminat, în camera intră Expalius cu Giulio. Nu ma uit la ei. Continui sa ansamblez. Expalius mai aruncă o cutie.
- Sa fie gata toate într-o ora! Ai înțeles?!
- Da.
Spun atât de încet încat nu cred ca m-a auzit..
- Pământeano!
A zbierat Giulio.
- De ce ți se vindeca rănile de pe mâini?
PANICA! PANICA! PANICA!
-Expalius? De ce? I-ai..
- Aa am găsit niște pastile în sertar.. Mi-am amintit când ați zis ca Expalius o sa ii dea lui Daniel niște pastile care vindeca vexioza și credeam ca sunt alea... Îmi pare rău.. Nu trebuia sa le iau.
- Afurisito!
Expalius se apropie. Se uita în sertar și vede ca sunt niște pastile acolo și le ia.
-Gata! De acum nu mai ai ce sa iei!
- Deșteaptă pamanteana asta.
- Era, tată!
-Haha, exact!
-Sa mergem.
Am scăpat! Era cât pe ce sa se afle planul! Eram morți! L-am salvat pe Expalius și el m-a salvat pe mine. În sertar erau, de fapt, pastilele pentru dureri menstruale pe care le aveam în buzunar când m-am trezit pe aceasta planeta.
  Continui sa fac telepotyurile astea. Într-o ora le-am terminat și așteptamsă vină Expalius. Aștept și tot aștept. Mor de plictiseala. După două ore în sfârșit au venit. Se uita la telepotyuri și le ia.
- Nu o sa iei cina ca pedeapsa a faptei mamei tale. De fapt, nimeni nu o sa ia cina! Cu excepția noastră, normal! Hai sa mâncam, tata!
- Ăsta este fiul meu! Sa mergem!
Super... Sa îți stea mâncarea în gat, Giulio! Zic în gândul meu. Am pierdut timpul prin camera. Mi se face somn de la atâta plictiseala. Este doar noua jumătate. Ce sa fac? Ce sa fac? Urăsc când ma plictisesc! Ma plimb, inspectez pereții, patul, ușa, covorul care mi se pare interesant... Era alb cu niște planete, o gramada de planete! Dumnezeule! Asta ii o harta a galaxiei. Pământul este atât de departe! Ma pun sa număr planetele. După o jumate de ora, am aflat ca sunt 177 de planete și la sfârșit este Terra! Ultima. Dar nu face parte din galaxia asta. Interesant. Exosia este a doua ca și mărime. Cea mai mare cred ca este planeta tatălui său. Habar nu am cum se numește. Putea sa scrie. Sunt curioasa ce se afla sub covor. Dar e prea mare. Of! Merg sa ma pun în pat. Maine o sa fie o zis grea dar fiind ultima nu îmi prea pasă!
Iar visez...