Rapsodie de primăvară

Capitolul 1

Capitolul 1 - Rapsodie de primăvară

{Catrinel}

Am surprins-o pe frumoasa bruneta din spatele meu cum se lupta sa îmi prindă voalul de par. Asta era ziua cea mare, ziua in care orice femeie ar trebui sa fie cea mai fericita mireasa, dar parca simțeam ca urmează sa ma duc la tăiat.
Oare merita toată șarada asta pentru a nu fi deportata in Rusia? Oare chiar merita sa ii mințim pe cei apropiați ca ne iubim, când realitatea este alta?
Gândurile astea nu îmi dispar încă de dimineața și oricât as vrea sa le alung, sa dispară, pentru ca simt ca înnebunesc dacă nu se termina toată tâmpenia asta, nu pot.

"—Mie încă nu îmi vine sa cred ca urmează sa te măriți cu Aiden, adică, mereu am crezut ca voi doi sunteți doar prieteni, nu m-am gândit vreodată ca ar fi ceva mai mult între voi doi"

Mi se pune un nod in gât si simt ca o sa explodez dacă nu se termina mai repede "nunta" asta. Mereu m-am gândit ca prietenia mea cu Riana va fi bazată pe sinceritate, dar sa te uiți in ochii prietenei tale cele mai bune și sa trebuiască sa o minți, cred ca asta este cel mai dureros lucru..
Ma ridic de pe scaunul din fata măsuței de machiaj și îmi mai arunc o ultima privire pana a merge către altar.
Riana strânge încet toate produsele de make-up și le pune intr-o cutiuta.
Știu ca așteaptă sa ii răspund și știu ca îmi urmărește orice mișcare cu coada ochiului, având atenție distributiva, dar sa fiu a naibii de o poți minți pe fata asta! Dar trebuie sa o faci Catrinel, trebuie!

"— Eu și Aiden ne-am gândit ca poate ar trebui sa păstram relația secreta pana vom ajunge sa avem ceva serios." Înghit in sec și ma rog in gând, lui Buddha, Dumnezeu și Alah, sa termine cu întrebările. Ma rezem de șifonier și ma prefac ca tastez ceva pe telefon. O observ cu coada ochiului pe bruneta cum se apropie de mine și îmi smulge telefonul din mâini.

"—Vreau sa înțeleg ceva Catrinel, la voi a ajunge la ceva serios, înseamnă sa va căsătoriți fără ca ceilalți sa știe ca voi aveți o relație?!" Imi dau ochii peste cap și imi pun mâinile in sân încercând sa par cât mai credibila și sa nu bănuiască ceva. Pactul e pact și trebuie sa respect înțelegerea mea cu Aiden, chiar dacă ar trebui sa mut muntii din loc pentru a fi crezută."

"—Cumva ești pe post de detectiv și acum ma interoghezi? Chiar nu te înțeleg Riana, suntem cele mai bune prietene, dacă ți-am spus ca îl iubesc pe Aiden, chiar așa este!"
Gesticulez din mâini ca și când ar trebui sa obțin cel mai important rol dintr-un film și trec pe lângă bruneta in viziteza ajungând in fata ferestrei.
Pot sa observ cât de multe persoane urmează sa vina la cea mai mare minciuna din viața mea.

"—Of Catrinel...Nu am vrut sa te supăr doar ca sunt prietena ta cea mai buna și îmi fac griji. Dacă exista vreun motiv pentru care faci asta, doar spune-mi și o scoatem la capăt." Oftează și își încolăcește brațele in jurul taliei mele, strângându-ma cu putere intr-o îmbrățișare.

"—Îți jur ca nu exista vreun motiv pentru care fac asta, chiar îl iubesc.." Sau doar poate încerc asta...

"—Hai sa coboram pentru ca Alexander te așteaptă pentru a te conduce." Aprob și îmi face semn sa o i-au înainte, rămânând in urma mea.
Lângă balustrada sta rezemat un bărbat masiv, inalt și brunet îmbrăcat la patru ace, dar dacă nu ar fi fratele meu, as crede ca e vreun fotomodel. Este chiar el, Alexander Makarov, fratele meu mai mare.
După 2 ani de când nu l-am mai văzut, s-a schimbat foarte mult, muschii devenind din ce in ce mai proeminenți care se văd destul de bine prin sacou. Este cu doi ani mai mare ca mine, având frumoasa vârsta de 28 de ani, iar el este mândria familiei pentru ca a urmat medicina, iar in momentul de fata este medic rezident intr-un spital din Rusia.

Eu sunt doar oaia neagră a familiei, singura persoana care a trecut peste cuvântul părinților și din toată inima le-a spus ca renunța la medicina și ca își dorește sa devină stewardesa, asta fiind și unul din motive pentru care am fugit din Rusia.