Rapsodie de primăvară

Capitolul 3

{Catrinel}

                                              Ma plimb prin toată camera ca o nebuna si aproape ca îmi rod unghiile de nervi. Nu am putut sa închid un ochi toată noaptea pentru ca afurisitul ăla de Maco, Marco s-au cum naiba l-o chema, îmi tot țopăie prin creierașul asta afurisit. Și acum mai stam și in aceeași casa ca sa fie tacâmul complet. Mda, grozav, viața mea nu poate merge mai bine de atât. Nu pot lăsa un necunoscut sa pună stăpânire pe mintea și sufletul meu. Nu ar fi corect fata de Aiden care a făcut atât de multe eforturi pentru mine. Și-a sacrificat fericirea doar ca sa nu fiu eu deportata.

Ma rezem de geam și un fosnait îmi distrage atenția de la gândurile mele murdare. Îmi întorc privirea si observ cum Aiden se zvârcolește de pe o parte pe alta a patului. Nu e ceea ce credeți voi. Nu dormim ca soț și soție pentru ca naiba sa ma ia, nu arătam nici pe departe ca un cuplu de tineri insuratei. Suntem mai degrabă frate și sora, și suntem nevoiți sa împărțim patul. Chiar așa suntem, ca frății, pentru ca suntem dispuși sa facem sacrificii unul pentru altul.

Ma dezlipesc de geam și ma îndrept spre măsuță de make-up pentru a-mi verifica telefonul. Îl deschid și observ ca am următorul zbor in 4 ore și azi lucrez pe un avion privat. Sunt curioasa de ce înfumurat o sa mai dau azi. Doar ma rog din suflet ca zborul sa treaca cât mai repede. Nu vreau sa fiu nevoită sa suport un fustangiu prea mult timp. Oh dar stai, deja sunt nevoită sa suport unul! Stau și cu el in aceeași casa! Îmi dau o palma peste frunte și încerc sa îmi reglez pulsul pentru ca simt cum inima îmi zboară din piept.

"—Așa de devreme te-ai trezit?" Sunt distrasa de vocea răgușită a lui Aiden. Ma întorc spre el și observ cum încearcă sa se ridice din pat. Are parul super ciufulit și ochii lui bat spre culoarea unui roșu aprins ca și cum nu ar mai fi dormit de zile întregi.

"—Am un zbor in câteva ore spre New York și a trebuit sa ma pregătesc." Îmi arunca un zâmbet foarte larg și se apropie de mine poziționându-și palmele pe umerii mei.

"—Mereu îți place sa muncești atât de mult?" Îmi dau ochii peste cam și ma strâmb intr-un mod cât mai caraghios.

"—Pentru asta m-am născut."

"—Dar suntem in luna de miere!" Ii simt frustrarea din tonul pe care îl folosește dar știu ca ii place sa glumească pe seama mea și pe seama nunții noastre false.

"—Da sigur, in visele tale Miller!" Ma îndepărtez de el și îmi ridic valiza de jos pentru ca ar cam fi cazul sa ma duc pana in bucatarie sa ciugulesc ceva, apoi sa ma îndrept spre aeroport.
"—Știi cumva pe unde este nătărăul de frate-miu?"

"—După petrecere parca l-am văzut plecând cu Riana." Încuviințez si ii fac un semn de adio și plec din loc. Nu îmi vine sa cred ca Alexander a plecat cu cea mai buna prietena a mea! Nici nu vreau sa ma gândesc ce au făcut noaptea trecută. Ma cutremur toată doar la gândul ca între ei doi ar putea fi ceva mai mult decât o simpla prietenie. Îmi bifez in creieraș sa îl sun când aterizez in New York și sa ii cer explicații.
Urăsc ca trebuie sa stau intr-o casa atât de mare pentru ca abia dacă găsesc bucătăria. Mi-ar trebui un GPS ca sa găsesc ceva in conacul asta.
Îmi pun valiza lângă frigider și încep sa cotrobăi prin dulapuri, in speranța de a găsi niște biscuiți sau ceva de genul. E atât de mare bucătăria, cu atât de multe dulapuri încât abia știu cu care sa încep.

"—Se pare ca un intrus ne cotrobaie prin casa!" Tresar la auzul unei voci groase care mi-a cutremurat totul corpul. Încerc sa nu ma mișc și sa rămân ca o stana de piatra și sa ma rog la toți Sfinții sa nu fie cine cred eu ca este.

"—Ți-a mușcat pisica limba prințesă de nu spui nimic?" Simt cum o mâna puternica ma apuca de umăr și ma întoarce dintr-o mișcare.
Suntem atât de aproape unul de altul, încât pot sa ii simt respirația pe gât. Are aceeași alura ca și ieri. Ochelarii de soare pe ochi și îmbrăcat la sacou din cap pana in picioare.