-Haide Felix nimeni nu ne va opri.
-Nu puteți pleca...Betty...
Daca vrei sa aflați mai multe....cititi...nimeni nu va opreste curiozitatea...va pwp! ❤❤❤💋😍
Dupa câteva minute decid sa ma calmez. Ma duc la baie si imi fac un dus apoi ma imbrac in pijamalele mele negre cu capete de schelet si adorm instant.
---------------------------
Sunt trezită de tata.
-Betty! Trezirea! Trebuie sa pleci.
-Încep sa cred ca nu ma vreiti aici. spun punandu-mi perna in cap.
-Betty...te dau jos din pat.
-Bine...zic ridicandu-ma in fund cu ochii intredeschisi.
-Du-te la baie apoi vi in bucatarie sa iei micul dejun. Daca nu esti...
-Stiu stiu stiu....acum pleaca.
Tata pleaca si imi pun inapoi capul in perna. Perfect. Nu mai pot sa dorm. Ma dau jos din pat si ma duc la baie imi fac rutina apoi ma imbrac asa:
Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Cu cizme negre si un fes de aceeasi culoare. Ies din camera direct la bucatarie. Ma așez pe scaun si imi pun capul pe brațe.
-Te-ai trezit scumpo? ma intreaba mama.
-Daca nu as fi trezită nu m-ai vedea aici. zic ridicandu-mi privirea.
-Cineva e bosumflici aici.
-Mama....Nu mai spune asta. Cand plec?
-Parca nu voiai sa pleci. spune tata citind inca ziarul.
- M-am răzgândit...vreau sa scap mai repede de voi. spun ridicandu-ma si luand valiza din camera mea.
Ies pe usa si vad camera parintilor ca e descuiata. Intru si ma gândesc sa imi caut telefonul. Il gasesc in sertarul de la noptiera. Il iau si il ascund la buzunarul de la spate. Apoi imi trag mai jos camasa ca sa nu se observe atât de mult. Ma duc inapoi in camera sa imi iau incarcatorul si sunt gata de plecare.
-Nu mananci? ma intreaba mama cu o calmitate pe care nu as fi inteles-o niciodata.
-Nu imi e foame. spun iesind pe usa impreuna cu tata.
-Pa draga si ai grija!
-Voi avea mama! spun continuandu-mi drumul.
Intru in masina tatei fara sa spun nimic. Valiza o iau si o pun in portbagaj. Drumul a fost unul tăcut. Cam prea tăcut. Nimeni nu spunea nimic. Intr-un final de timp am ajuns si la aeroport. Tata ma ajuta sa duc valiza si pot pleca.
-Sa ai grija Betty! Si te rog te rog mult...nu o supăra pe Mătușa Olivia bine?
-Am sa incerc...spun imbratisandu-l.
-Bine...măcar e un început. Ai grija si de telefon da?
Ma întorc inapoi spre el si ii zâmbesc.
-Voi avea. spun apoi urc in avion si imi ocup locul.
E timpul pentru o ora jumate de stat si ascultat muzica....incepem.
