A mai trecut o zi de când Mara l-a văzut pe Cristi, pentru prima oară. Era fericită că într-un final l-a cunoscut și că și-a dat seama că are pe cineva care chiar o iubește. Dar totuși ceva o macină.
În seara aceea când se îndrepta spre casă, a văzut-o pe mama sa cum îi vorbea lui Cristian, și cum îl privea, ca și cum l-ar cunoaște. În plus, se vedea că îi vorbea urât, ceea ce i-a dat de gândit fetei.
După o oră de gândit și răzgândit fata a mers să-i ceară voie mamei sale să iasă afară cu prietenele.
—Mamă..
—Ce este, Mara? spune mama uitându-se blând la fata sa.
—Îmi dai voie să ies pe afară? Știi că urăsc să stau închisă in globul vostru de cristal. Plus că vreau să mă întâlnesc cu Andreea și Alessia.
—Îți dăm voie, spune tatăl Marei fără să o lase pe Maria, soția sa, să mai aibă ceva de spus.
—Mulțumesc, tati, spune Mara și schițează un zâmbet.
Mara le invitase deja pe fete la o cafenea înainte să le ceara voie părinților, știind că chiar de nu o vor lăsa, va ieși pe geam. Nu era prima dată.
Când a ajuns la cafenea fetele au întâmpinat-o cu o îmbrățișare strânsă.
—Fetelor, ce va apucat? spune Mara și zâmbește incontrolabil.
—Știm ce s-a întâmplat cu tine și familia ta, am vrut să te consolăm, spune Alessia.
—Ah, vă mulțumesc, aveam nevoie de asta. De asta vă invitasem, să vorbim. Dar totuși, de unde știți?
—De la Cristi, spune Andreea.
—De la cine? De unde îl cunoașteți?spune Mara nedumerită.
—Noi îl știm demult, știam că el e anonimul. Voiam să vă organizăm o întâlnire dar odată ce v-ați întâlnit deja, nu mai e nevoie, zice Andreea.
—Prea multe știți despre viața mea. Lucruri pe care nici eu nu le știam, spune Mara și râde.
—Acum, ce ai de gând să faci? Să stai cu noi și să ne apucăm să împletim? Du-te la el, spune Alessia și chicotește.
—Nu știu, mi-e frică.
—De ce ți-ar fi frică, Mara? spune Andreea.
—Pentru că poate vrea mai mult de la mine. Nu vreau să grăbim lucrurile. Nu știți ce mesaje nebunești îmi trimitea.
—Știm și noi, ne trimitea conversațiile. Dar noi l-am atenționat și a spus că te așteaptă cât e nevoie, spune Alessia și îmi face cu ochiul.
Mara își dă o palmă zdravănă peste cap, își ia geanta și geaca, își ia la revedere de la prietenele sale și pleacă direct la Cristi.
Dar înainte să plece mai departe de cafenea, își dă seama că nu știe unde stă blondul, așa că îi dă mesaj.
Mara: Babyboy, zi-mi rapid unde stai.
Cristi: De ce?:))
Mara: Nu mai comenta și zi-mi.
După ce Cristi i-a dat adresa a plecat grăbită la el.
Când a ajuns la apartamentul băiatului, a ciocănit la ușă încet și a așteptat să deschidă Cristi.
—Cristian, spune Mara și îl ia în brațe pe băiatul din fața ei.
Băiatul se desprinde din brațele Marei și se uită în spate, la fratele său, râzând.
