Te-am vazut ieri. Si nu mi-am imaginat. La naiba! Chiar te-am vazut.
Am ramas nemiscat pentru o clipa, fiind socat sa te intalnesc. Stateai pe o banca, si puteam sa jur ca plangi. Am vrut sa vin la tine si sa te intreb ce s-a intamplat, dar mi-ai luat-o inainte.
Imediat ce m-ai ochit, te-ai ridicat de pe banca apropiindu-te lent de mine, in timp ce iti stergeai fata. Probabil de lacrimi.
- Buna. mi-ai spus. Te priveam. Iti priveam ochii inlacrimati, parul tau castaniu impletit ca de obicei cu 3 agrafe, pentru ca niciodata nu iti reusea coafura mult dorita.
Ceea ce chiar m-a uimit, a fost faptul ca purtai inelul de la mine. L-am putut observa atunci cand ti-ai ridicat geanta pe umarul tau stang. M-am prefacut ca nu l-am vazut, desi am continuat sa il privesc.
- Salut. Un amarat de salut ti-am putut spune, cand defapt, vroiam sa iti spun ca
Imi este dor de tine..
