Dramione | THE UNKNOWN SENDER |

- 36 -

    Cerul era plin de stele. Stele care străluceau deasupra lui Draco. Avea un buchet de flori în mână. Era frumos. Dar nu mai frumos decât Hermione.
    Se auzeau pași. Draco tresări. O văzu pe Hermione că se apropie. Inima îi aproape îi sări din piept.

- Ai venit! Zise Draco îmbrățișând-o și oferindu-i buchetul.
- Mersi, zise Hermone îmbrățisându-l și ea.
- Haide, stai jos! Zise Draco, care își dădu geaca jos și o întinse pe iarbă.
- Ce drăguț, zise Hermione.
- Și...de ce îți era așa frică? Continuă fata.
- Adică? Zise Draco privind-o speriat.
- Adică, râse, chiar credeai că o să te resping? De ce? Zise Hermione privindu-l cu dragoste.
- Tu ești...frumoasă, deșteaptă, iar eu.. sunt un prost, zise Draco.
- Sunt un idiot, continuă el, care....

    Hermione nu îl lasă să își termine fraza că sari în brațele lui. Îi șopti la ureche 《Te iubesc!》 și îl sărută. Draco îi răspunse la sărut. După câteva secunde s-au despărțit din cauza lipsei de aer.

- Săruți bine, Granger, zise Draco zâmbind.
- La fel și tu, Malfoy. Mai bine decât m-aș fi așteptat, zise Hermione lunându-l iar în brațe.
- Și eu, zise Draco după ce se despărțiră din îmbrățișare.
- Tu ce? Zise Hermione puțin confuză.
- Și eu te iubesc! Zise Draco strigând.
- Aha, zise Hermione roșind.
- Uite, zise Draco întindându-i un bilețel.
- Ce e ăsta? Zise Hermione.
- Un bilețel. Hai! Citește-l! Zise Draco nerăbdător.
- Fie, zise fata.

,,Când mă uit la stele, lumina lor îmi amintește de dorința pe care o au buzele mele de a atinge fiecare centimetru din pielea ta"

- Ăhăm, zis Hermione...."din pielea ta"
- Îți place? Zise Draco mângâindu-i părul.
- La nebunie, zise Hermione zâmbind.
- Promit că o voi face, zise Draco râzând.
- Mai taci! Zise Hermione râzând și ea.
- Ce zici? Tu și eu? Zise Draco
- Tu și eu...zise Hermione.
- Mereu, spuseră ambii.
- Până la moarte, zise Hermione.
- Și după ea, zise și Draco.

SFÂRȘIT.