Seicul Aziz: Întâlnire cu destinul

Capitolul 1: Poporul

La media este trandafirul de deșert :

Razele soarelui stralucitor intrau jucause printer tesaturile fine ale perdelei din casmir, dincolo de coloanele de piatra din interiorul camerei pana in mijlocul acesteia ajungand sa danseze pe chipul seicului. Aziz al-Hakar era un barbat care impunea putere chiar si in momentele sale de slabiciune, ca si acum cand dormea. Paru sau negru era ravasit pe perna moale iar pielea sa era usor aramie, bronzata de soarele puternic al desertului.

Indignat de razele jucause acesta se trezeste. Primul lucru care il facu fusese acela de a se indrepta somnoros catre balconul sau si a privi intinderea de nisip. Pentru ceilalti desertul reprezenta pieire, dezastru amestecat cu ratacire. Dar nu si pentru Aziz. Pentru el deșertul era cel mai frumos lucru. Il considera misterios si neinteles, asa cum era si sufletul lui. Chiar daca palatul era asezat pe malul marii inconjurat de casele mici si modeste ale poporului, Aziz a cerut ca, camera lui sa fie cu vedere catre pustiul desertului.

La putin timp dupa trezirea seicului in camera isi facu aparitia mai multi slujitori care isi incepura rutina zilnica. Unii asezau patul, altii pregateau baia, in timp ce un domn mai in varsta se apropia cu greutate de Aziz.

-Buna dimineata majestate. In acesta dimineata am vrut sa va reamintesc ca aveti intalnire cu mama dumneavoastra.

-Multumesc Kadir. Uitasem. Spunei mamei ca nu pot ajunge azi la ea. Trebuie sa pregatesc intalnirea cu occidentalii.

-Cum doriti, Dar va reamintesc ca este important pentru dumneaei ca dumneavoastra sa fiti la mormantul tatalui vostru. Este implinirea de 10 ani de la moartea lui.

-Transmitei mamei scuzele mele, nu voi merge. Acum poti pleca. Spune Aziz cu o voce autoritara.

-Cum doriti.

Kadir paraseste incaperea impreuna cu restul servitorilor, in camera fiind acum liniste. Aziz se dezbraca incet. Asezand matasurile cu care era imbracat pe marginea patului si intra in cada cu apa fierbinte pregatita special pentru acesta. Trecusera multa vreme de cand nu mai avuse atata liniste. Toti erau ocupati cu intampinarea occidentalilor. Trecuse mai bine de o ora, timp in care seicul se delectase in apa. Intr-un final acesta hotaraste ca este timpul sa parasesca cada.

Acum era imbracat in mantia lui neagra, specifica unui seic, cu turbanul sau impunator pe cap, pregatit pentru o noua zi. Acesta paraseste camera si se indreapta printer zidurile reci ale palatului catre camera principal. Acolo avea sa primeasca vesti despre sosirea vasului din Anglia. Acesta era urmat de doua garzi care erau pregatite pentru orice pericol eminent asupra stapanului.

Camera principala a palatului se afla in partea opusa a dormitorului regal. In comparative cu desertul pustiu ce se vedea din camera lui Aziz, aceasta incapere se afla cu vedere catre popor. De pe balconul acesteia puteai sa vezi cat cuprinde un albastru puternic al marii si un intreg imperiu ce se intindea de-a lungul acestuia.

Aziz se aseza cu gratie pe pernele asezate in capul camerei de o parte si de alta a sa fiind prezente garzile. De indata ce acesta dadu permisiunea, camera gazduia acum cinci barbate trecuti de varsta mijlocie. Erau sfatuitorii seicului. Acestia aveau sa il informeze despre situatia oamenilor.

-Domnule, problemele din randul satenilor se inrautatesc iar. Saptamana acesta am pierdut alti 15 oameni din cauza ciumei. 6 dintre acestia erau copii sire.

-Nici cu alimentatia nu stam bine, vorbise altul, recolta nu s-a prins anul acesta iar transportul de condiment catre Europa s-a scufundat.

-Oamenii sunt agitati. Ce propuneti sa facem seicule? Intrebase Kadir.