zac pe un pat de spital și aștept la schimb nemurirea; camera e rece, înconjurată de o faianță meschină, spălăcită, aproape ironică;
durerea pe care o simt fizic nu se compară cu starea de aproape trecere în neființă ce mi se zbate în suflet, în vene și care-și face cuib în măduva din oase.
aș spune că nu mai pot, și poate așa este însă simt că aș minții. nu plâng, nu urlu, nu mișc nici măcar un deget; aștept ceva ce nu se va întâmpla niciodată.
CITEȘTI
Despre iubire și alte depresii
Poetrypentru că toată viața, doar asta am știut să fac; m-am complăcut în cele mai mizerabile caractere pe care sufletul uman le-a putut concepe, bucurându-mă de bucuria lor și acceptând umil durerea și suferința pe care mi le provocau, ei sau alții; nu s...
