La nord de răsărit

oase fluide

mă dezbrăcam în întuneric
simțind răcoarea pe picioare
și sângele pulsând nebun

pe patul deranjat, sub ochii mei
te întindeai frecându-ți pielea de cearceaf

o, doamne, muza mea păgână
ce demodat coboară luna
printre coapse
un sunet tandru de vioară
străpunge sternul dintre sâni

suspină camera de noi
o umple combinația dintre corpuri
simt
pântecele unei mori
ducând izvoarele de apă
spre universuri noi
cu ceruri verzi de iarbă
și nori crescuți din ramuri lungi de pom

dacă să mor e singura soluție
să pot să nu te mai cunosc
atunci să mă ucidă cineva acuma!
vreau să renasc
să te cunosc din nou