La nord de răsărit

nimA!

fă, enmoaD, o minune
să-mi crească iarbă verde
pe la tâmple
și pielea să mi se despice
în cărări
vreau ochii să mi-i muți
la frunte
și-n locul lor să mai rămână
doar intrări
una bătrână și păgână
să-mi fie ceas și punte
și alta o cadână spână
să stea cu mine seara și să-mi cânte

vreau, eloviaD, o lume pentru mine
cu pietre ce vorbesc în zori
și morți ieșind de prin morminte
vreau râuri care curg în sus
și nori ce stau la semafoare
un soare mare arborat la sol
și un munte sfânt la demisol
vreau neapărat doi vulturi de argint
cu penele prea mici să zboare
și doi cocori îndrăgostiți
să stea spre răsărit la mare

nimA!