O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și înt...
- Vreau doar să plec departe de voi toți. Doar lasă-mă să plec.- Suspin adânc și îmi trec mâna prin păr. - Asta nu e o soluție. - Atunci care e soluția?! Soluția perfectă pentru voi ar fi să stau aici și să fac tot ce mi se spune, să mă controlați exact ca pe o marionetă! - Nu e adevărat! - Ridică și el tonul vocii, asemenea mie. - Minți! Minți exact cum m-a mințit și Julian!- Strig observând câteva lacrimi ce mi se preling pe obrajii înfocați. - El a fost. - Spune cu o voce stinsă și începe să alerge spre intrarea castelului.
O văd, stă pe balcon și îmi face semn să urc la ea. Cățărându-mă pe un copac și ulterior sărind pe balustrada balconului ei. - Nu te voi împiedica dacă vrei să pleci, dar trebuie să știi că eu chiar cred în tine. Și când sunt în preajma ta sunt mai mult decât sigură că nimic rău nu mi se poate întâmpla.- Îmi zâmbește călduros ,ca de fiecare dată și îmi ia palmele în ale ei.- Știi ce va urma acum, nu? - Știu, dar prefer să nu văd și nici să aud. - Rămâi cu mine în noaptea asta, iar mâine, când Cintras se va întoarce la castel îl vom ruga să caute un mod prin care să scăpăm de colierul acela blestemat. Mă uit adânc în ochii ei și o strâng în brațe.
Dimineață, la prima oră regina mă cheamă în sala tronului. Dau să deschid ușa imensă din lemn dar Damian mi-o ia înainte. El tocmai vrea să plece și pare surprins de prezența mea. Pe fața lui se află o vânătaie. - Te-a lovit. - Asta nu e nimic pe lângă ce i-am făcut eu.- Spune luându-și tălpășița. Trag aer adânc în piept și înaintez. Evangeline stă pe tron, iar Julian pe un fotoliu vișiniu, cu un baston, cu cap argintiu de dragon, în mâna dreaptă.
- De ce m-ați chemat? - Aș vrea să discutăm despre cele întâmplate ieri. - Sunt de părere că nu avem ce vorbi despre asta. - Skyler, nu poți evita desculția asta la nesfârșit. - Spune Julian dând cu bastonul în podea și vrea să se ridice, dar o durere puternică îl aruncă înapoi pe fotoliu. Mai mult ca sigur, că Damian ia rupt câteva coaste.- Sunt bine. - Dar acum, cu permisiunea voastră majestate, voi pleca pentru a-mi schimba bandajele.- Mă aplec în fața ei și plec grăbită spre camera lui Damian.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
