daddy// zayn malik

Heaven

Olga se străduiește din răsputeri să nu creeze o scenă după ce îmi acopăr trupul cu prosopul în timp ce Zayn se ridică din cadă, ud din cap până în picioare, uitându-se fără nicio urmă de jenă la biata femeie din fața noastră. Înaintând, îl simt în dreapta mea cu mâna așezată pe spatele meu într-un mod calmant. O mișcă de sus în jos de câteva ori și fix în momentul în care vreau să-i dau o explicație rațională Olgăi, Zayn își oprește mâna pe fesele mele ciupind ușor. Mă încrunt imediat și îmi ridic privirea spre chipul său care cere insistent să tac. Îmi dau ochii peste cap și continui în mintea mea să-i mulțumesc Dumnezeului că nu era mama în locul Olgăi.

—Doamnă Olga știu că vă pare o nebunie curată, dar mă asigur că nu este ceea ce pare. Ce ar fi să o lăsăm în pace pe Heaven și să discutăm despre acest aspect în altă parte? Aș fi bucuros să vă explic cum stă cu adevărat treaba.

Zayn îi face semn cu mâna către ușă când termină de rostit tot ce avea în gând. Olga, deși încă confuză, aprobă în speranța că nelămurirea ei va fi cu adevărat rezolvată de explicația bărbatului care, încă prezent aici odată cu dispariția ei, îmi face cu ochiul zâmbind subtil când îmi observă gestul disperat de a ține strâns prosopul cu scopul de a nu-mi părăsi corpul. Îi aud chicotul și în următoarea secundă îi simt din nou prezența lângă mine pregătindu-se, într-un fel, să se justifice din nou în fața mea.

—Era cât pe ce! Oricum nu te îngrijora din cauza aceasta, am să rezolv imediat problema. Femeia e prea naivă și mai mult fa sigur îi pot schimba perspectiva fără niciun efort.

—În primul rând Olga nu este naivă, bine? În al doilea rând nu te mai crede Dumnezeu pe pământ și în al treilea rând dispari naiba de aici!

Expresia lui devine seriosă odată cu terminarea micului meu discurs care se pare că nu a fost atât de diplomat așa cum trebuia să fie. Știu că nu am fost respectosă față de el și în mod normal aș avea mustrări de conștiință, dar în cazul de față, bărbatul acestă nu merită nici măcar să-i acord atenția mea. Nici măcar nu a trecut o săptămână și deja exagereză cu toată lauda lui de sine și țin să punctez că este un mare nesimțit. Se presupune că trebuie să fie ca un tată pentru mine, nu să de-a buzna în cameră mea și să pună mâna intim pe corpul meu.

—Ușor copilo ușor! Nu uita cine are mai multă putere dintre noi doi și mă rog nu cred că ar fi cazul să-ți amintesc. Eu mi-am făcut datoria să te chem la masă ca o persoană bună ce sunt, dar se pare că la tine trebuie să aplic metoda mai grea.

Mă încrunt ceea ce pare a fi o ocazie bună pentru el să își etaleze zâmbetul pe buzele lui mari și cărnoase în timp ce face un mic ocol prin baie.

—Cum poți să fi atât de încrezut? Întreb și eu să nu mor proastă.

—Simplu, pentru că îmi permit. Sunt mult prea bun pentru secolul aceasta.

Își ridică umeri în semn de nepăsare.

—Dacă tot ești prea bun pentru acest secol ce ai ai zice dacă te-ai acomoda până la urmă cu timpul în care trăiești? Nu de alta, dar se pare că mama ne așteaptă și nu cred că ea este atât de naivă ca Olga să-ți accepte teoriile din cap.

Zâmbesc fals și până la urmă îmi urmează sfatul în ciuda faptului că și-ar fi dorit să-mi de-a replica. Deschide ușa băi ușor, făcându-mi loc să ies în timp ce își dă tricoul jos fără nicio jenă. Îmi dau ochii peste cap încercând să nu creez o scenă în defavoarea mea. Omul acesta mă face să cred că este de fapt un motiv bun pentru care s-a inventat nesimțirea. Una zice, alta face. Până acum rezolva nelămurirea Olgăi și bonus avea parte și de tratamentul plin de iubire din partea mamei.