Lovers

9.Magic

-... şi te-ai înecat când ai mâncat cretă şi eu şi Ronnie râdeam de tine şi, pentru asta, mama ta te-a pedepsit o săptămână, îi spun lui Alex şi nu mă pot abține din râs.

-Dacă ați fi ținut la mine i-ați fi spus mamei că nu era cretă, ci era zahăr pudră.

-Dar unde mai era distracția. Recunoaşte, chiar a fost amuzant.

-Bine, bine. Recunosc.

Stau de două ore cu Alex pe canapea şi râdem de prostiile pe care le făceam când eram mici. Îmi place de acest Alex. Dacă ar putea rămâne aşa mereu!

-Pot să te întreb ceva? Dar să nu te superi.

-Dă-i drumul.

-De ce eşti cu Chloe? Adică, da, arată bine, dar altă calitate nu găsesc la ea.

-Am fost cu Chloe pentru că mă tot bătea la cap şi, ca să scap de ea, am acceptat.

-Ai fost? V-ați despărțit?

-Dap. Era prea mult pentru mine. Oricum asta a fost a doua cea mai lungă relație: 3 luni.

-Wow, parcă a durat o viață, spun râzând, iar sufletul meu sare în sus de bucurie la auzul acestor veşti. Ei bine, amorezule, mie îmi este somn, aşa că, dispari din dormitorul meu, glumesc eu cu Alex.

-Mai ți minte când ai adormit odată pe mine, când eram mai mici?

-Da, eram atât de obosită.

-Hai să adormi aşa, după care te duc în camera mea să dormi în pat. Voi dormi eu aici.

-Nu trebuie să dormi aici. Adică, nu mă deranjează dacă dorm pe canapea.

-Bella... insist.

-Bine.

Îmi pun capul în poala lui Alex şi, după câteva minute de stat aşa, simt degetele lungi ale lui Alex plimbându-se prin părul meu şi deja mă simt mai bine. Adorm după puțin timp şi mă trezesc la un moment dat, când Alex mă dă la o parte ca să mă ducă sus. Nu am vrut să vadă că sunt pe jumătate trează, aşa că am rămas cu ochii închişi.

-Ce îmi faci tu, Covey? Mă faci să fac lucruri nebuneşti, dar îmi place să te văd fericită. Îmi pare rău pentru că sunt de cele mai multe ori un nesimțit, dar dacă nu mă comport aşa, ajung să te...

Întrerupe propoziția ca să mă... SĂRUTE! Nu pot sa cred! Buzele lui Alex le ating pe ale mele foarte uşor şi mă abțin cu greu să nu îi răspund.

-Ajung să te sărut şi nu vreau să intri în uraganul Freeman.

Dar eu vreau! Lasă-mă să-ți fiu alături! aş vrea să îi spun, dar nu o fac.
Mă ia în brațe şi mă duce până în camera lui, unde mă aşează foarte gentil pe pat şi iese atât de silențios încât nu ştiu dacă este un vis sau realitate...

Dar încă îi mai simt buzele atingându-le pe ale mele şi sunt sigură că a fost real.
Adorm cu Alex în gând şi sper ca mâine să nu fie din nou cum era înainte.