Lovers

32."Rămân pentru tine"

Perspectiva lui Alex

Razele soarelui intră în cameră, semn că e dimineață. Dau să mă ridic, dar o simt pe Bella sprijinită pe pieptul meu şi apoi îmi dau seama: Bella a venit aseară plângând şi mi-a spus ce i s-a întâmplat acasă. Încep să o mângâi uşor pe spate şi observ că zâmbeşte. Zâmbesc şi eu, pentru că îmi place să o văd fericită. Mă uit la ceasul de pe masă şi văd că este 10. Nu ştiu dacă să o trezesc sau să o las să mai doarmă. Mă decid să o dau uşor jos de pe mine  şi să mă duc să îi fac ceva de mâncare.

-Neața, le spun lui Liam şi lui Ronnie, când îi văd la masa din bucătărie.

-Neața, plângăciosule, spune sora mea şi eu mă uit la ea confuz.

-Ce?

-Oh, haide. Nu face pe neştiutorul! Aseară ai început să plângi pe la 3 sau cât era ceasul. Ce ai făcut, te-ai uitat la filme de dragoste?

-Nu eu plângeam.

-Atunci cine? Protagonista filmului?

-Bella.

-Ce caută Bella la noi?

-Aseară, ai ei s-au certat şi a aflat nişte chestii care au rănit-o şi a venit aici.

-E ok? întreabă Liam şi observ că pe fețele lor se citeşte îngrijorarea.

-Acum, da. Aseară plângea şi nu putea să vorbească şi nu ştiam ce să fac. Mi-a povestit până la urmă tot ce s-a întâmplat şi, după ce s-a calmat, a adormit.

-Şi acum unde e? mă întreabă Ronnie.

-Sus, doarme. Am venit să îi fac ceva de mâncare. Sper că nu s-a trezit.

-Ce a aflat? mă întreabă Liam şi mă întreb de unde a apărut curiozitatea asta la el.

-Nu ştiu dacă ar trebui să vă spun...

-O să ne prefacem că nu ştim nimic, spune Ronnie şi îşi trage un fermoar imaginar la gură.

-Ok, deci, încep să spun şi mă apropii de ei ca să vorbesc în şoaptă, aseară a aflat că părinții ei divorțează şi că Adam nu e fratele ei, ci vărul ei. Mătuşa ei a murit când Adam avea 3 luni şi, aparent, ea este singurul copil biologic al lui Mark.

-Doamne, Dumnezeule! exclamă Ronnie în şoaptă.

-Nu ştiți de la mine. Acum, spun şi încep să vorbesc din nou normal, mă scuzați, dar trebuie sā văd ce îmi face regina.

-Du-te, du-te.

Urc scările cu grijă, ca să nu scap tava pe jos şi, când intru în cameră, observ că Bella nu mai este în pat. Unde s-a dus? Las tava pe masă şi mă uit pe telefon, să văd dacă mi-a lăsat vreun mesaj.

-BAU! țipă Bella când iese din baie şi aproape că îi dau una.

-Doamne, Bella, ce glume sunt astea!? Dacă îți dădeam una în cap?

-Scuze, nu mă gândeam că o să te sperii aşa tare!

-Şi ce te gândeai că puteam să fac? Să te iau în brațe?

-Nu..., doar că, mă gândeam că poate ai fi râs... măcar puțin...

-Vino aici, spun şi îmi deschid brațele. Ea zâmbeşte şi se ghemuieşte imediat la pieptul meu. Nu spun că m-am supărat pe tine. Doar că, pe viitor, să nu mai faci glume de genul. Ok?

-Ok. Pentru cine e mâncarea?

-Pentru tine. M-am gândit că ți-ar plăcea dacă mănânci în cameră. Adică, mic dejun la pat.