Estel

Capitolul 1

      -Am ajuns. Opriți trasura regală.

      Tânăra Estel aude niște strigăte care o trezesc din somnul adânc pe care îl avuse de când a plecat din Eryn Vorn. Strigăte la care își dadu seama că ajunsese in Gondor. Era atât de speriata la gândul de a începe o noua viață într-un oraș de care a fugit de cand a fost un mic bebeluș. În ziua în care auzise că va fi nevoită să părăsească locul pe care pentru 25 de ani îl numise "casă", și să fie nevoită să se întoarca in orasul sau natal de care auzise tot felul de lucruri rele, era absolut înfricosata. Estel a crescut in Eryn Vorn lângă niște oameni, sau mai degraba hobbiti, care au fost pentru ea o mare familie în toti acesti ani de razboi. Omul care i-a fost ca un tata, singurul caruia parintii biologici ai acesteia au incredințat-o era marele Mithrandir, sau pentru Estel, Gandalf. Viata acesteia era una perfect normala. Inconjurata de micutele fiinte din Eryn Vorn, era iubita si indragita de fiecare dintre ei. Avea un suflet bun si ambitios, care au ajutat-o în multe în acesti 25 de ani, iar frumusetea acesteia era cunoscuta pretutindeni în Eriador. Chiar daca nu a fost tratata cum o printesa ar fi trebuit sa fie, Gandalf s-a asigurat sa o invete tot ce trebuia sa fie de stiut. Sa citeasca, sa scrie, sa se poarte frumos si chiar cum sa manuiasca o sabie si un arc. Nu i-a lipsit absolut nimic. Din cauza aceeasta nu vroia sa se intoarca în Gondor. Chiar daca nu-l vazuse niciodata, nu-i placea gandul de a începe o viata noua. Nu-i placea gandul de a numi un loc strain "casa". Ei îi placea Eryn Vorn, cu toate ca era un satuc extrem de mic, langa ocean. Si acum toate acele lucruri simple si frumoase vor disparea. Va fi nevoita sa accepte faptul ca ea este printesa Gondor-ului. Fiica lui Aragorn si Arwen.

      Mica perdea care era atasata de geamul trasurii, a fost acum indepartata de Estel. Privelistea pe care o avea aceasta in fata, îi facea inima sa bata cu putere, de parca ar vrea sa iasa din piept. O mulțime de oamenii se aflau de o parte si de alta a drumului ce ducea spre scarile castelului. Acestia zbierau si aruncau flori in intampinarea printesei lor. Dar Estel era înfricosata. Nu stia ce va face cand va cobori din acea trasura. Va trebui sa zambeasca sau sa facă o față neutră, cum auzise ca multe regine faceau ca sa para mai serioase. Estel zambise la ultimul gand. Ce tot îndruga constiinta acesteia ?! Trebuia doar sa fie ea insasi. Chiar daca sosise intr-un loc strain, trebuia sa se gandeasca ca se afla in satucul de care era atat de dor. Trebuia sa fie ea, sa se simta libera. Dar va trebui sa se obsnuiasca mai întai.

      Usa se deschise si Estel fu poftita sa paseasca afara din trasura. Inspira adanc si dupa își spuse in gând "Hai Estel poti sa o faci." Aceasta păși pe micutele scari si ieși afară din trăsură. Strigătele oamenilor de bucurie o încurajau cumva pe Estel. Primul lucru pe care-l facu, îl cauta pe Gandalf cu privirea. El a refuzat sa fie escortat cu printesa în trasura, asa ca a calarit tot drumul. Il cauta subtil cu privirea dar nu-l vazuse. Dupa cateva secunde isi ridica privirea din pamant si si-o aținti spre mare adunare care își astepta printesa sa înainteze. Aceasta inspira pentru ultima data si cu pasi marunti înaintă spre scarile marete ale castelului. Un mic zambet îi aparu pe fata cand auzise cum oamenii o complimentau si strigau cat de mult se bucurau sa fie de fata la acest eveniment.                                                                                                                                                   Era atat de concetrata sa priveasca marea multime încat nu vazuse cine o astepta la capatul scarilor masive. Numai dupa ce ajunse la capatul scarilor își îndrepta privire spre fiiințele care stateau acolo. O femeie izbitor de asemanatoare cu Estel păși prima înspre aceasta. Era o femeie elfa foarte frumoasa. Purta o rochie cu o culoare verde smarald cu o croitura care numai femeile de rang mare aveau voie sa poarte. Avea ochii albastri si parul negru ca abanosul. Dupa cum putea Estel sa observe, femeia elf avea ochii înlacrimati dar un mic zambet îi apăru pe față cand aceasta se afla fata în fata cu Estel. Pe cap purta o coroana în stilul elfilor. Acest fapt îi îndemnă tinerei printese ca ea era regina. Regina Gondor-ului. Mama ei.                                                      
Femeia îi luase mainile lui Estel si i le observa apoi o trase intr-o mica imbratisare. Estel putea jura ca aceasta plangea chiar daca nicio lacrima nu-i parasise chipul. Era o caldura pe care nu o simtise niciodata. O caldura interioara pe care nu a avut niciodata ocazia sa o experimenteze. Caldura îmbratisari unei mame. Regina Arwen se desprinse din imbratisarea cu fica acesteia si îi zambi ultima data.