Să nu mă rănești!

Neînțelegeri

   Ziua nu putea fi mai rea de atât. Am respectat planul așa cum hotărâsem, să ne folosim de starea proastă a celor 4 tipi și să ajungem în oraș mai ușor. Zis și făcut. Am lăsat noi mașina parcată în fața unui local și am plecat în treaba noastră, pe jos. La o stație de taxiuri m-am despărțit de Eric cu zâmbetul pe buze. El a plecat să-i dea cheia lui Poly pentru a-mi ridica motocicleta, iar eu plecasem acasă. Seara, pe la vreo 5 jumate, poliția la ușa mea. O îmbulinasem. Dacă pe mine mă căutau? Coincidența era prea mare să nu fi venit pentru mine..

  I-am văzut de la fereastră, din camera mea luminând cu girofarele. Nu voiam să dau fuga să le deschid ci mai tentant era să mă ascund, însă mi-am păstrat calmul și m-am oprit în capul scărilor să aud ce vorbea mama și Steven cu ei. Culmea, mama și Steven încă nu s-au luat sau el să se fi mutat la noi, dar era nelipsit se pare din patul ei și viața mea.

Întrebau de mine. Știusem atunci că eram nevoită să mă arăt alfel deveneam din nou labilă psihic dacă făceam istericale.

— Alara, vino aici, strigă mama la mine pe un ton înțepat. Spune-mi că nu ai de a face cu nimic și că domnii polițiști te iau cu ei la secție din cauza unei simple neînțelegeri! Spune-mi! Zi-mi că nu ai intrat în alte belele fiindcă de data asta ai umplut paharul!

Voiam să-i răspund, să o contrazic dar nu mai aveam puterea să mai scot pe gură o altă minciună.

— Beleaua m-a găsit pe mine, am zis ridicând din umeri. Dar n-o să rămână așa! Când se va afla adevărul am să-l scuip în față pe ticălos!

— Ce?!

Mama și Steven mă priveau mirați. Nu înțelegeau despre ce ce vorbeam, dar aveau să afle.

— Să nu lăsăm domnii în prag să aștepte. O să spun tot, la secție. Doar să știi că suntem nevinovați!

— Nevinovați?! din nou amândoi întreabă în cor, foarte interesați de persoana care mai era implicată în „ caz”.
 
  Regret, Eric, dar cred că unchiul tău va face atac de panică atinci cand îți va auzi numele!

— Da..eu și Eric am fost...

— Eric! mi-o taie Steven și amuțim cu toții, nu că restul ar fi avut ceva de spus. Ai fost cu Eric? Pungașul ăla! Știam eu că n-o să iasă nimic bine și că nimic nu-l va face să stea în banca lui! Trebuia să-l las în pușcărie așa cum merita!

— Steven, nu mai trage concluzii pripite! am sărit degrabă în apărarea lui Eric. Ciudat, dar îmi doream să fi fost și el de față să vadă cum încercam să-l scot din mizerie.

  Am făcut o pauză surprinsă de propriile vorbe. Niciodată nu-i contracarasem replicile până acum.

— Datorită lui, acum sunt în viață și cu onoarea intactă! Acei derbedei permisivi și insolenți au încercat să mă abuzeze, doar fiindcă am rămas fără combustibil la motocicletă și a trebuit să ne deplasăm pe jos.

— Alara, mă făcu mama atentă, motocicleta ta e pe alee.

— Da, datorită lui Eric care a avut grijă să apeleze la un prieten cu o camionetă, să mi-o aducă acasă.

Polițiștii ne-au mai dat un impuls să ne grăbim cu indiscuția și să-mi dea voie să merg cu ei.

— Du-te acum, o să vin cu mama ta în mașina din spatele vostru. Și o să am grijă de Eric să primească ceea ce i se cuvine. Dacă nu ieșeai cu el, nu se întâmpla asta!