BE OPEN-MINDED

Capitolul 33: Ce gandesc eu

      ~ De cate ori ma voi prabusi, ma voi ridica. Vreau sa merg mai departe, vreau sa ii apar pe cei la care tin, vreau sa devin mai puternica. Nu voi renunta niciodata la ce imi doresc, nu voi renunta niciodata din ''a creste'', nu voi cadea niciodata atat de jos incat sa nu ma mai pot ridica. Stiu ca pot si stiu ca pot deveni mai puternica pentru ca am incredere in mine. Stiu ce pot, stiu pana unde pot merge. Vreau sa fiu alaturi de prietenii mei, sa devin mai puternica pentru a-i ajuta, pentru ca nu ii pot lasa asa. ~

      ~Serios?! Pana aici pot merge? Sunt chiar asa de slaba?! NU. Asta nu sunt eu. TREBUIE sa ma ridic, nu pot sta asa fara sa fac nimic! Trebuie sa ma ridic, stiu ca pot.~

      ~Viata este ca o sfoara. Merg lin pe ea, fara probleme, pana cand voi intalni un nod. Ce voi face? Yareyare...Am nevoie doar de vointa si putere.~

       ~Ce inteleg unii oameni prin ''razbunare''? Este oare acel sentiment de ura fata de cineva? Un sentiment de ura ce nu poate fii definit decat prin putere fizica? Oare este mult prea mult pentru a putea fi controlat sau definit prin cuvinte? Trebuie aratat? Oare..As putea vedea aceasta ura daca v-as ''desface'' pieptul? Oare...As putea vedea aceasta ura daca v-as ''sparge'' craniul? Nu. Ura aceasta exista pentru ca voi v-ati creat-o, intr-un final devenind necontrolabila si va trebui aratata prin putere fizica.~