Enigma

❧ Suflet

      Ce este sufletul? Un crâmpei de curcubeu? O pană de păun? O petală de trandafir? Sau... este o fantomă? O entitate îngropată adânc printre organe ascunse de oase tari, dar goale și pe sub straturi moi, dar fragile de carne și piele? Până la urmă, ce este sufletul?

      Sufletul este o culoare? Culoarea mea, culoarea ta... unele formează griuri existențiale cel mai probabil. Sufletul poate fi și o nonculoare? Dacă da, atunci al meu este negru mat. Sufletul unora are miros de vanilie sau lavandă. Al meu are mirosul tristeții imprimat în el. Al tău a ce miroase?

      Mă întreb, oare sufletele comunică între ele precum oamenii? Sufletele leagă prietenii sau iubiri? Ar fi ironic ca ele să o facă mai bine decât noi, nu-i așa? Măcar sufletul meu să fie fericit dacă eu nu sunt. Măcar el să vadă partea frumoasă din viața asta în care te scufunzi fără să vrei tot mai adânc, tot mai adânc...

      Un suflet are memorie? Un suflet moare? Dar... oare sufletul cum se naște? Ia naștere odată cu noi sau se naște din mărgele de rouă amestecate cu praf de stele și abia atunci este aruncat la întâmplare prin lume pentru a fi atras de cutia toracică a unui nou-născut? Dar atunci când moare? Poate de asta atunci când moare un om cade o stea – pentru că sufletele sunt făcute din praf de stele, iar când sufletul moare, steaua de pe care s-a luat praful ce există în componența sa moare odată cu el.

      Acum pare logic. Oamenii sunt catalogați după personalități și trăsături definite de zodii, iar zodiile sunt compuse din stele. Totul are relevanță acum... suntem fragmente de stele. Ne naștem din apă, numită și „Esența vieții” și murim ca și stele căzătoare – praf. Suntem meniți să fim apă, să fim praf, sau să fim... fantomele sufletelor.