Enigma

❧ Singurătate

    Singurătatea este cel mai dur și rece sentiment pe care îl poți simți. Într-adevăr, după spusele unui citat – „Sunt oameni în lumea asta care doresc să fie singuri, însă nimeni nu poate face față singurătății.” – și este adevărat. Singurătatea este precum o plantă carnivoră înfometată ce pândește în întuneric și abia așteaptă să îți devoreze totul: suflet, gânduri, încredere de sine, fericire, tot. Absolut tot. Singurătatea nu iartă pe nimeni și este foarte egoistă. Ba chiar singurătatea poate transforma orice ființă într-un monstru – o ființă sălbatică, retrasă.

      Acele persoane – cele care sunt strangulate de singurătate – sunt de fapt cele mai pure și mai sincere persoane pe care le-ai putea cunoaște vreodată. Aceste persoane te vor înțelege perfect și vor căuta mereu să te facă să te simți bine, tocmai pentru că ele știu cum este să fii izolat, abandonat, uitat, batjocorit și multe altele, deoarece ei au trecut prin asta deja.

      Niciodată să nu te îndepărtezi de ei, așa cum au făcut alții cu mine. Nu. Nu face asta. E dureros, e de nedescris. V-am rugat să nu mai plecați, să nu mă mai uitați. Ați făcut contrariul. De ce? De ce m-ați părăsit? Mai important, de ce mi-ați dat și mai multe motive să devin un monstru? De ce v-ați îndepărtat? E în regulă. M-am obișnuit cu mine și cu monștrii mei. Măcar ei nu m-au părăsit. Ba chiar unii din ei au încercat să mă înțeleagă, spre deosebire de voi, oamenii. V-am urât și v-am iubit în același timp. Mă urăsc și pe mine, și mă și iubesc. Sunt și eu om, sau am fost. Și eu te rog doar să faci următoarele pe parcursul vieții tale:

    — Nu uita oameni. Nu răni oameni. Nu le da oamenilor motive să plângă. Nu arunca oamenii în brațele reci ale tristeții. Nu condamna oamenii la moarte psihică. Nu urî oamenii.

    — Nu pietrifica un suflet. Nu rupe un suflet. Nu îi da motive unui suflet să se ascundă în torace. Nu judeca un suflet. Nu împinge un suflet către o viață în întuneric. Nu uita un suflet.

      Nu uita să fii om.