ᴇɴᴅ ᴏғ ᴛʜᴇ ɴɪɢʜᴛ * ᶜᴴᴬᴺᴮᴬᴱᴷ * PAUZA

Capitolul 11

Chanyeol plecase ganditor de la firma fratelui sau. Nu ii placea sa lucreze. Nu ii placea sa stea prea mult in preajma fratelui sau si nici sa faca ceva ce spune el. Desigur il iubea insa niciodata nu ar fi recunoscut. El era genul care simte dar nu arata, in timp ce Loey era foarte direct si afectuos. Daca are sentimente le arata si te face sa te simti foarte bine in preajma lui.
In copilarie, mama sa spunea frecvent "de ce nu poti sa fii si tu ca Loey?" oamenii spuneau asta si ei. Ori "de ce nu poti sa fii asa politicos ca Loey? ", "Loey lucreaza din greu la temele lui, tu de ce nu poti sa faci asta?!". Chanyeol ura sa fie comparat cu fratele sau. Stia ca Loey a fost intotdeauna intruchiparea perfectiunii in viziunea tuturor insa nu trebuia sa fie asa evident. I se reprosa pentru ca este el insasi. Cu toate ca nu era prea politicos si afectuos, Chanyeol era o persoana sincera.

—E chiar Park.
Se aude o voce langa el. Chanyeol se intoarce plictisit si priveste spre niste fețe cunoscute.
—Care-i treaba?
Intreaba Chanyeol relaxat.
—Ai uitat deja de datoria ta? Trebuie sa platesti!
—Nu am platit deja?
—Nu, nu. Banii nu ajung pentru ce ai facut.
—Aha. Si ce se presupune ca am facut?
—Ai trisat!
Spuse unul dintre barbati.
—Ne. Voi sunteti prea incuiati la minte sa stiti sa jucati. Asta e diferenta.
Spuse Chanyeol plictisit.
—Prindeti-l!
Striga ce din mijloc.
Barbatii au sarit pe Chanyeol incercand sa il prinda insa Chanyeol detinea clar controlul.
Unul dintre acestia a sarit in spatele sau incercand sa ii taie respiratia, insa norocul lui Chanyeol a fost ca...defapt mai bine spus, ghinionul sau a fost ca un barbat de statura medie a tipat. Chanyeol a incasat un mare pumn in obrazul stang cand a privit spre el.
—Yaaa! Ia mana de pe el!
—Ce dracu?!
Striga Chanyeol cand observa ca baiatul sta in fata lui gata sa se lupte cu batausii.
—Te voi salva! Nu te teme!
Spuse el gata sa sara pe acei oameni urati.
—Tu pitic afurisit! El mi-a tras un pumn!
Spuse unul dintre oameni tinandu-si mana la ochiul stang.
—Haha.
Chicotii el.
—Ce cauti aici? Ce crezi ca faci?!
Intreaba Chanyeol prinzandu-l de gluga hanoracului ridicandu-l usor.
—Te salvez!
Spuse Baekhyun tare si clar, zbatandu-se sa fie lasat sa lupte.
—Pe dracu salvare! Misca!
Spuse Chanyeol tragandu-l in spatele sau.
In cateva minute Chanyeol se indreapta spre baiatul care asistase la o mare scena de lupta.
—Ce crezi tu ca faci?
Intreaba Chanyeol tragandu-l dupa el.
—Eu..incercam sa te ajut.
—Ah nu mai spune. Chiar crezi ca le puteai tine piept alora? Tu ai vazut ca sunt de trei ori cat tine nu?
—Dar l-am pocnit!
—Pentru ca era ametit.
—Ei. Nu-i asa. Doar..incercam sa ma revansez.
—Pentru?
—Pentru seara aceea in club.
Spuse el timid.
—Ti-am spus eu ca am nevoie de ceva in schimb? —Nu dar...
—Nici nu vreau sa te ascult. Spui doar bazaconii.
Chanyeol pufnii cand realizase ca avea dreptate.
—Pot..pot sa vad?
Intreaba Baekhyun aratand spre obrazul sau ranit.
—De ce ai vrea sa vezi asta?
—Lasa-ma doar sa ma uit.
Chanyeol ofta arandu-i lovitura.
Baekhyun privii incruntat spre obrazul sau intinzandu-si mana pentru a atinge, insa Chanyeol se fereste.
—Ce tot faci? Cum sa atingi rana cuiva?!
—Dar... voiam doar sa...
—Tu chiar nu te poti proteja singur? Ai o rana deschisa la deget si totusi te apropii de o persoana straina care sangereaza?! Tu ai habar de putina medicina?
—Ya! Voiam doar sa ma asigur ca esti bine dar tot ce faci este sa ma intrerupi si sa ma faci sa ma simt aiurea! Ce te crezi tu?! La revedere!
Spuse Baekhyun vorbind rapid apoi se intoarce continuandu-si drumul spre casa .
—Ce se...yaa! La cine crezi ca tipi asa?!
Intreaba Chanyeol mergand dupa el.