Regina Întunericului ; h.s

I

1. Schimbări radicale

"Brusc locuitul într-un palat nu mai era un vis, ci devenise dureroasa realitate."

Copacii sunt stufoși, văzându-se clar toată pădurea deoarcere trăsura fetei merge lent prin pădure. Scarlett, viitoarea servitoare personală a lui Harry Styles era în drum spre castelul acestuia. Din îndepărtare se putea observa un castel din marmură, foarte înalt. Castelul familiei Styles era cel mai cunoscut castel din orașul San Francisco. Taxiul ajunge în fața casei iar fata își ia bagajele, plătește bărbatul amabil care a condus 2 ore pentru ea și îl salută zâmbind, urmând să se oprească pentru a privi clădirea din fața sa. Nu arată deloc ca și în poze, Scarlett petrecându-și timpul uitându-se la poze cu castelul familiei Styles, nevrând sa fie prea uimită când va urma să îl vadă în realitate. Castelul are zeci de ferestre și un ceas sus de tot, acesta bătând când acele ceasului arătau ora fixă. A rămas cu gura căscată, dar o voce groasă o oprește din mirarea ei.

— Ai putea să te oprești din holbat la castel, deoarece te asigur că uitându-te la mine vei avea o priveliște de o mie de ori mai bună. spune baiatul cu o voce răgușită, fata continuând să se uite la castel.

— Uhm, nu a menționat nimeni că aici sunt bărbați care se dau la noile angajate. Și te rog să taci deoarece cu siguranță nu te poți compara cu această frumusețe de castel. spune fata zâmbind, dar o mana îi este pusă pe umăr și se uită oftând la bărbatul din fața ei.

Un bărbat înalt, bine făcut, prin cămașa sa albă observându-se câteva desene reușite cu cerneală neagră, buzele îi sunt de un roz trandafiriu, fața sa având o expresie serioasă. Părul său cârlionțat nu îi trece de umeri, acesta având o culoare ciocolatie. Fata se holbează la el însă face ochii mari când realizează cine este. La naiba, a spus în subconștientul ei, deja și-a început prost job-ul aici.

— Eu sunt Harry, știu cine ești, așa că sper să nu îmi mai vorbești așa, doar îți sunt superior. Spune încă având acea expresie serioasă pe față. Urmează-mă, îți voi prezenta restul angajaților.

Intră în palat, de data aceasta încearcă să nu mai fie atât de uimita, cu toate că interiorul este mult mai interesant decât exteriorul. Podeaua este acoperită de un covor din catifea rosie, la parter fiind patru camere. Cei doi urcă la primul etaj, aici fiind un hol lung cu mai multe uși, bănuind că sunt dormitoare. Dintr-o cameră iese un băiat scund, cu părul blond și ochii albaștri, zâmbindu-i cald fetei.

— Bună, eu sunt Jace, servitorul casei. cei doi făcuseră cunoștință iar prințul Harry îl pune pe Jace să îi continue turul, plecând din cauza unei discuții importate. Jace îi prezintă toate camerele, în final arătându-i camera sa, situată lângă cea a prințului, în caz de avea nevoie de ceva urgent. Intră în cameră și se uită într-un dulap mare, observând niște rochii noi, gândindu-se dacă erau pentru ea.

După câteva minute Scarlett cercetează și restul camerei, rămânând șocată când intră într-o baie uriașă. Decide să facă un duș ca apoi să se schimbe în uniforma de muncă. După ce iese din duș își usucă părul blond cu ajutorul unui prosop și se schimbă, privindu-se în oglindă. Hainele erau simple, o cămașă albă și o fustă neagră care îi ajungea deasupra genunchilor, pe sub fustă având ciorapi negrii transparenți. Se aude o bătaie în ușă, pe ea intrând rapid Jace și închizând-o în urma sa.

— Prințul Harry a spus să te prezinți în camera sa, imediat cum primești vestea. a spus uitându-se la servitoare, aceasta ieșind rapid din cameră si bătând în ușa prințului. Acesta îi ordonă să intre iar servitoarea intră timidă, așteptând ca prințul să își termine conversația telefonică.

—Am înțeles, Matthew. Ne vedem diseară la balul mascat. Spune și închide telefonul, atenția sa îndreptându-se către servitoarea emoționată din fața sa. Îl privește pe atrăgătorul prinț pe sub genele ochilor ei albaștri, fire din părul său blond căzându-i pe față. Fusta si cămașă îi sunt strâmte, prințul realizând că i-a luat o mărime mult prea mică. Îi zâmbește scurt și o îndeamnă să se așeze pe pat. Prințul este îmbrăcat ca o persoană normală, având pe el o pereche de pantaloni negrii și o cămașă albă care i se lipește de pieptul lucrat. Ăsta da prinț, gândește servitoarea care se înroșește puternic și încetează din a se holba la el.

— M-ați chemat în dormitorul dumneavoastră, s-a întâmplat ceva?

— Voiam să te văd deoarece diseară este un bal mascat, organizat în acest castel. Fața fetei se luminează, crezând că va fii invitată. Ca șef al vostru trebuie să vă informez că trebuie să stați în camerele voastre, și dacă este nevoie de ceva am să vin să vă cer ajutorul.

Fata zâmbește scurt, speranțele ei spulberându-se. Să fie invitată la un bal de catre prinț? Asta se putea întâmpla doar în basme.

— Desigur, contați pe mine.

— Multumesc, Scarlett. Ne vedem mâine. Se ridică prințul și îi deschide ușa, servitoarea plecând. Pe drum catre camera sa zâmbi mulțumită gândindu-se la un plan pentru a ajunge la acel bal.

Intră în cameră și se duce in fața dulapului uriaș, scoțând din el o rochie roșie lungă, școtând dintr-un sertar o mască pe ochi de culoarea albă. Se așează în fața oglinzii și începe să își aranjeze părul, apoi să se dea cu un ruj roșu puternic.

— Să înceapă distracția. Spune Scarlett uitându-se în oglindă, un zâmbet întinzându-se pe fața sa.