Ajutor printre cuvinte

Feminismul exagerat

      Bună ziua, lume! Astăzi am decis să abordez o temă sau o mică problemă, ca să spun așa, pe care o întâlnit în mai toate lucrările pe Wattpad, indiferent dacă sunt SF sau nu, doar că, unii poate că nu ați observat-o. Voiam să vorbesc puțin despre feminismul exagerat.

     În prezent, s-au pornit numeroase mișcări sociale feministe, pentru a combate sexismul. Evident, noi aici nu vorbim despre asta. Însă, aceste lupte au început să se ducă și în cărți. Există numeroase cărți care încearcă să scoată în evidență valori feminine, fie mai subtil, fie mai pe față. Totuși, este o diferență între a vrea să scoți ceva în evidență și a ,,îndesa" efectiv cititorilor anumite idei.

     Am observat că, în extrem de multe cărți, se pune accentul pe tipul de fete ,,badass". Știți voi, nu neapărat fete rele, ci fete... descurcărețe, ca să spun așa. Aici vor să se scoată în evidentă fetele care se apără singure, care se întrețin singure, care n-au nevoie de nimic din partea nimănui, în general, după cum am spus, care se descurcă singure. Dar, uneori acest lucru este dus la extrem.

     Este foarte bine atunci când vrei să construiești un personaj puternic, însă trebuie să ții cont de anumiți factori și de anumite împrejurări.

     Mai departe, vom construi împreună acest tip de personaj ,,puternic" și vom trage concluzii față de punctele în care se greșește.

     În primul rând, haideți să ne punem întrebarea: ,,Ce înseamnă <<puternic>>"? Trebuie să știm atunci când personajul nostru este puternic din punct de vedere moral sau psihic sau când este puternic din punct de vedere fizic. Evident, majoritatea aspiră spre această forță interioară. Totuși, nu este foarte ușor de obținut. De aici, vom începe două ,,ramuri":

     1. Atunci când această forță apare pe parcurs:

     Atunci când personajul trebuie să dobândească această forță interioară pe parcurs, înseamnă că trebuie să începi cu un personaj oarecum normal. Asta nu înseamnă că ea trebuie să fie o plângăcioasă. Dacă o faci plângăcioasă, va trebui să îi pui în spate o poveste traumatizantă, care a făcut-o așa, deoarece nu ai cum să construiești un personaj fără anumite baze. În caz contrar, cazi într-o extremă nefavorabilă.

     După cum spuneam, construim personajul împreună. Sub nicio formă nu folosim expresii din care să reiasă direct că este sensibilă și sub nicio formă nu o aruncăm în colțul camerei să plângă, cu genunchii la piept.

     Ca o scurtă paranteză, am văzut în multe lucrări plânsul cu genunchii la piept. Din punct de vedere psihologic, acest lucru denotă traume psihice, apărute în urma unor acțiuni din trecut. Deci dacă personajul tău n-a fost bătută cu vreo curea udă în copilărie și vrei s-o faci chiar atât de dramatică, arunc-o-n pat și pune-o să plângă cu perna pe față.

     Totuși, eu zic să nu fie dramatică deloc. Așa că, revenind la subiect, trebuie să fie oarecum echilibrată. Adică, este în regulă să plângă. Dar s-o facă moderat, nu isteric. Și ar fi drăguț dacă o faci să țină asta numai pentru ea. Adică sunt destul de sigură că nici persoanele reale nu plâng pe umerii tuturor când au o problemă. Majoritatea obișnuim să ținem pentru noi aceste lucruri.

     Mai departe, nu trebuie să-i omori părinții odată și gata, se închide în nu știu ce buclă a suferinței, iar când iese de acolo, este puternică și n-o mai atinge nimic. Nu trebuie să-i arunci o traumă sau o tragedie pe umeri, ca s-o faci puternică. Această putere vine din experiență și din diferite morale și învățături pe care, da, ce-i drept, va trebui să le trăiască pe pielea ei.

     2. Atunci când personajul este deja puternic, de la început:

     Nu e nimic greșit la acest aspect, doar că trebuie să existe o poveste în spatele acestei întăriri. Deși n-o adaugi neapărat în lucrarea ta, tu trebuie să ai poveste (în minte, măcar) a acestei întăriri a personajului sau măcar un motiv. Și din nou, nu adaugi direct expresii de genul: ,,Sunt puternică pentru că mi-am dat seama că nu pot avea încredere în nimeni, decât în mine...". Până la urmă oricum se va îndrăgosti și va avea prieteni și expresia asta nu va mai avea rost, fiindcă ea își va pune încrederea în cel puțin un personaj de-a lungul lucrării. Și nu, să încalci această expresie cu motivul ,,spargerii barierelor din jurul inimii ei", nu este un motiv bun, ci te contrazici pe tine.

     Și acum că am clarificat aceste aspecte, vreau să trec fix la ceea ce voiam să spun.

     Înțeleg că fata este puternică, dar se exagerează mult. Nu trebuie să pui egal între puterea fizică și cea psihică. În multe cărți de pe Wattpad se întâmplă asta. Fata este puternică, bate toți băieții. Nu e real. În viața reală, ar exista cel puțin un băiat care s-o pună la punct cu toată forța ei... Am întâlnit fragmente cam sunau cam așa: ,,— Ai înțeles? mă răstesc la el./— D-d-a, spune bâlbâindu-se și plecând, fără a se uita în spate.". Nu există niciun băiat care să se bâlbâie dacă-și ia bătaie de la o fată. De fapt, acest lucru însemnând o jignire pentru ei, îi provoci mai mult la a-ți face ție rău pentru a-și tot lua revanșa și în niciun caz nu ar pleca cu coada între picioare (cum s-ar spune). Nu zic că este imposibil ca o fată să bată un băiat. Spun doar că este (aproape) imposibilă (și ireală) frica pe care o poartă băieții acestui tip de personaj principal. În alte dăți, fata este cap de mafie de la șaisprezece ani. Pe lângă imposibilitatea acestui lucru de a se întâmpla în viața reală, acest lucru nu o face puternică. A-i da o armă în mână, nu o face puternică. Și mai mult de atât, nu o faci puternică dacă o faci bătăușă și violentă.

     Ca o altă paranteză, violența și faptul că e bătăușă, se trag tot din anumite traume, fie că sunt ele conștiente sau nu. Deci, din nou, vei avea nevoie de motive și povești în spate.

     În alte exemple, fata are tot felul de relații și prietenii bizare, prin care obține tot felul de lucruri. Cu toții știm că nimic nu e gratis, deci din start e puțin ,,trasă de păr" treaba. Sau dacă vrei ca personajul tău să primească favoruri, pregătește-te s-o faci să plătească pentru ele.

     Dacă vrei ca personajul tău să fie puternic, nu-i da totul la nas. Altfel, o faci să facă abuz de putere (și poate că puterea nici nu e a ei). Fă-o puternică, dându-i greutăți și făcând-o să treacă peste și prin ele, fără a avea tot ce-și dorește. Nu-i arunca pur și simplu în spate o dramă și gata. Puterea asta este un fel de evoluție/dezvoltare a unui personaj și de fiecare dată când este vorba de evoluția sau dezvoltarea unui personaj (și chiar nu există excepție, decât cine știe ce șoc psihologic, unde este nevoie de extrem de multă documentare), este nevoie de timp. Este nevoie de un parcurs. Nimic nu se întâmplă brusc. Trebuie să existe un anumit drum, pe care, dacă privește înapoi (și personajul și cititorul, dar și autorul) poate vedea o schimbare. Acest parcurs nu trebuie să se observe neapărat. Este mult mai atractiv pentru un cititor când alege să recitească lucrarea și vede cum era caracterul la început și cum este la final. Există o anume surpriză, atunci când dai motiv de existență expresiei: ,,Cât de mult s-a schimbat!" (sau expresii asemănătoare). De această evoluție trebuie să știi doar tu, concret. Cititorii trebuie doar s-o observe. Nu intri direct: ,,Bună! Eu sunt ... și conduc mafia. Am trecut prin multe lucruri care m-au întârit și m-au făcut persoana care sunt.". Acest lucru a devenit un clișeu, sincer. Și cititorii de pe Wattpad (și nu numai) au început să se plictisească de clișee. Se caută idei originale sau cel puțin, bine construite.

     În concluzie, tu ca scriitor, trebuie să ai absolut toate răspunsuri pentru absolut orice întrebare ți se adresează. În momentul în care ești întrebat ,,De ce?" și tu nu știi să răspunzi, înseamnă că este o problemă. Așa că tot timpul întreabă-te: ,,De ce?". De ce este fata capul mafiei? De ce este fata isterică? De ce este violentă? De ce este slabă? Ori îi creezi o poveste în spate ori o creezi pe ea, normală, fără să exagerezi.

                                                                         - Aura -