Cum a spus cineva parca:
,,daca nimeni nu te stie viu, nu esti."
Mi-a placut mereu necunoscutul si chemarea spre neant a fost mereu cu mine;
cand am ajuns acolo am vrut sa imbratisez un copac.
Sa simt viata pulsandu-mi in palme mai puternic decat o simteam zbatandu-se in mine;
sa-l mangai ca sa-i multumesc pentru fiece suflare o trag in piept
si sa stiu ca el mi-ar fi raspuns printr-un mic fosnet de frunze.
Nici macar nu stiu de ce fiecare sat are cate o casa albastra...
acea casa albastra.
Inteleg, dar, daca atunci cand o sa fiu deja departe si cu mult mai rece
veti spune celorlalti ca m-am dus,
caci eu sunt aici cu voi si deja simt ca v-ati dus.
Nu mai credeti ca puteti fugi si voi de adevar ca mine;
voi nu vreti sa-l cunoasteti,
pe cand eu l-am cunoscut prea bine.
Nu-l mai pot acoperi nici tipetele.
Lasati-l sa rasune,
caci daca nu-i dati voi drumul sa iasa,
isi va face drum singur afara si asa si trebuie pana la urma;
iar daca nu va cunoasteti bolile, va stiti drept sanatosi.
YOU ARE READING
FILTHY CLAWS
PoetryHer claws can shred through your skin- But oh, how tender they can be/ #2 poezii 16.08.2019 & 4.10.2019 #5 poetry 20.06.2019 #6 iubire 28.09.2019 #14 poezie 1.12.2019