Am fost amanta ta si m ai ars profund.Ma hrăneai cu iluzii iar eu influencam din iluziile tale, te am iubit, mare greșeală.Ori am iubit impresia pe care tu mi o dădeai. Inca te iubesc dar cred ca iubesc povestea dintre noi, ajung sa cred ca iubesc minciunile , altfel nu mi pot explicat acea discrepanta dintre noi.
Ca amanta a ta, m ai rănit profund, o amanta trebuie sa îndure pentru incertitudinile mintii, ale sufletului, n au existat niciodată, in fiecare clipa am simțit greșeală care atârnă greu între noi, sau poate era doar pe umerii mei. Instinctul meu era împotriva dorintei, te doream fara sa știu, sau poate doar știam ce mi doresc iar tu mi dădeai impresia potrivita, daca as vrea sa știu, sau daca as vrea ca tu sa mi spui ce simte defapt, nu te as putea crede, mi e imposibil sa ma iert pe mine ca amanta a ta si pe tine ca mi ai oferit acest statut ingrat, ca ai acceptat de fapt ideea asta, sa ma înșeli pe mine cu ea si pe ea cu mine, dar imi oferit acest drept de a spune ca nu ești atât de bun de fapt, un bărbat, un bărbat care se iubește pe el, care se cunoaște si care poate măcar sa faca ce ai făcut tu, nu are respect de sine, atata încredere cat vrea sa para ca are , nici măcar atât de mult farmec, suntem noi fraiere.
Noi oamenii trăim pentru experienta, ceea ce am făcut noi, nu e e experienta complexatoare, necesara pentru dezvoltarea noastră, dar noi, din păcate nu știm asta, alegem cea mai simpla varianta, cea mai apropiata, nu ne gândim la prea mult, nu simțim îndeajuns, asta se oglindește in suflete rănite, vinovăția experientei, toate astea pentru ca nu suntem capabili sa simițim cu adevărat.
