Capitolul 9 - Eu sunt stăpâna

684 99 7
                                    

 10 - Mia

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

... 10 - Mia ...

Ziua în care mi-a pus inelul ăsta blestemat pe deget, a fost ziua în care mi-am jurat că am să mă răzbun. Cât am plâns eu, el are să plângă înzecit. Pentru fiecare lacrima a mea, pentru fiecare moment în care mă simțeam pe marginea prăpastiei, pentru clipa în care m-a făcut nevasta lui și m-a aruncat în hău. Am să-l fac să plătească în lacrimi de sânge pe cel care mi-a distrus viața, și are să simtă alaturi de toți oamenii lui dragi, ce înseamnă cu adevărat durerea.

🔸⚜️🔸

După ce servesc micul dejun și și Rosa îmi aranjează părul, cobor în salon și îmi rotesc ochii pe mobilierul din jur, plimbandu-mă cu atenție pe lângă canapele, veioză, plante și șemineu.

Ating planta naturală cu buricul degetului, cu frunze late și mari, și mă strâmb când costat că era plina de praf. Merg pe muchia șemineului și trasez cu indexul, apoi realizez că și acolo era praf, dar atenția îmi este distrasă de Dulce care vine dinspre bucătărie  la momentul nepotrivit ei.

— Cine se îngrijește de treburile casei aici? o întreb pe un glas ferm și cu o figura sobră.

— Eu am grijă de casa, dar servitoarele se ocupa de treburi, își prinde mâinile la spate și scoate pieptul generos la înaintare, pe un ton mândru de parcă urma să o laud.

— Văd că nu prea te pricepi la asta, ori eșți delăsătoare sau pur și simplu dezinteresată, îmi aranjez chokerul la gât și îmi trag umerii în spate, ridicându-mi bărbia și privind-o de sus.

— Mă jignești, Maria.

— Eu cred că tu mă jigneșți pe mine. Pentru tine sunt doamna Volkov, doamna acestei case, fac doi pasi mai aproape de fata cu păr lung, despletit, și o privesc din cap până în picioare. Cred că e cazul să-ți reamintesc care sunt atribuțiile tale în casa asta, Dulce.

— Îmi știu foarte bine atribuțiile, doamna Maria, intonația ei se schimbă atunci când îmi pronunță numele, încât puteam să-i simt ironia din glas.

— Stiu ce încerci să faci, Dulce, îi spun și încep să mă plimb în jurul ei, cu mâinile la spate și privirea pe ținuta ei de prost gust. Încerci să mă sfidezi, dar să știi că nu-ți merge cu mine.

— Eu nu...

— Cunoaște-ți locul! o avertizez și mă opresc să îi mai dau târcoale. Ai face bine să îți iei treaba în serios, sau zbori. Mai bine te-ai apuca de șters praful ăsta adunat aici de ani, decât să stai cu ochii pe bărbații altora.

Fata înlemnește, și o surprind cum înghite în sec.

— Să-mi fie cu iertare dar eu nu șterg praful.

TriunghiuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum