Smells like depression |Yoonmin

6

Eram toti in sala de dans repetand coregrafia. Nu puteam sa ma concentrez prea bine, tot scenariul de ieri mi se tot repeta in minte, dupa ce Tae a venit la mine sa ii zica ca a auzit ce ia soptit Hoseok lui Jimin de la facut sa planga ma intrebat daca vreau sa stiu.

De obicei nu vreau sa ma bag in problemele altora asa ca i-am spus ca nu vreau sa aflu si asa a ramas inca un secret pentru mine.

Instructorul mi-a atras atentia, trebuie sa imi iau gandul de la asta si sa ma concentrez pe dans.
Dupa aproape o ora am luat cu totii o pauza.

Jimin nu a stat aproape de Hoseok in acest timp, de fapt la un moment dat s-a asezat pe jos sa isi traga sufletul, parea mai obosit ca niciodata.

Stateam aproape de el astfel il puteam auzi cum se chinuie sa respire corect.
Aveam de gand sa il intreb daca este ok, daca are nevoie de ceva dar coregraful ne-a facut atenti ca pauza e gata si trebuie sa ne intoarcem la locuri.

Imi amintesc ca inainte ma intrebam daca baiatul asta stie ce e aia gravitatie, si chiar daca stie nu parea ca ii pasa, la fiecare miscare facuta de el parea ca pluteste, un fluturas purtat de vant catre necunoscut in cel mai elegant mod posibil, dar acum pare ca aripile fluturasului au fost taiate, si fiecare pas e tortura.

In mijlocul coregrafiei Jimin cade si toti din jurul lui se opresc. Coregraful vine sa il ajute.
Jimin nu stie sa minta.
Cand coregraful l-a intrebat ce s-a intamplat acesta a zis ca s-a impiedicat. Eram prea atent la el ca sa nu fi vazut ca de fapt nu s-a impiedicat, i-a cedat piciorul drept pentru o secunda.
Se pare ca nici coregraful nu ii crede asa ca il pune sa stea pe banca pana se termina repetitia.

Cand am terminat, m-am indreptat spre Jimin dar bine inteles Hoseok a ajuns la el primul, nu vroiam sa ii vad impreuna asa ca am plecat inainte.

Cand am ajuns pe hol manager ul ma oprit sa discute niste lucruri plictisitoare cu mine. Eram pe jumate adormit deja, asa obosit incat nici nu am observat cand a plecat, super acum sunt singurul aici...

Cand sa ies din cladire aud o voce cunoscuta si ma ascund dupa un colt ca sa ascult in continuare.

"Stiam ca esti prost, dar trebuie sa fii ASA prost? Si ce e cu ala, a stat numai cu ochii pe tine cand dansai, incerci sa ii atragi atentia? De aia ai stat asa aproape de el? Vrei sa ma inseli cu Suga ala?

Probabil am fost extrem de evident daca si ignorantul de Hoseok a observat ca ma uitam la Jimin in tot timpul asta. Si cand credeam ca aceasta conversatie nu poate sa devina mai rea aud urmatoarele cuvinte:

"Iar ai mancat pe ascuns? Pot sa imi dau seama, arati ca un porc, ma dezgusti, ti-am zis ca trebuie sa slabesti"

Ooo NU, asta nu se intampla, la naiba, nu voi lasa asta sa se intample. Am vazut multi dansatori cum se distrug singuri prin infometare, dar era propria lor alegere, nu as suporta sa il vad si pe Jimin asa.

Se poate descifra un scurt "scuze" pe care Jimin incearca sa il zica fara sa nu planga.

Merg incet spre iesire, incercand sa nu ma auda nimeni si imediat cum am ajuns afara incep sa fug, fug cat se poate de repede spre casa.

Cum intru in casa sunt intampinat de ceilalti

"Yoongi, ce ti-a luat asa mult, se raceste mancarea" ma cearta Jin

"De ce ai alergat, te-ai intalnit cu vreun fan nebun?" ma intreaba Namjoon ingrijorat.

"Probabil doar a stat sa se sarute cu Jimin" rade Jungkook si incepe sa faca sunete ciudate.

"Jungkook maturizeaza-te" ii raspunde Namjoon.

Merg spre masa si iau un mar, cand eram gata sa urc scarile Tae ma opreste cand ma apuca de brat

"Te-ai mai gandit la ce am vorbit ieri? vrei sa iti spun, Yoongi?"

"Nu cred ca mai e nevoie Tae, am aflat singur" ii zic zambind si il mangai pe cap.

"Sigur?"

"Da, nu te ingrijora, o sa ma ocup de asta chiar acum"

Am urcat scarile si am intrat in camera mea, m-am trantit pe scaun si mi-am scos telefonul.

"Hei Jimin, vrei sa iesim in seara asta sa bem ceva?"

Cat mai are Hoseok de gand sa il  raneasca pe Jimin? Nu stiu ce are in minte sau ce crede el ca face dar eu voi sfarsi asta acum.