În liniștea pădurii

Capitolul 37 - Katherine

              Atenție! Capitolul conține scene violente!

          Trăiesc un coșmar. De șase zile, viața mea este un film de groază. Tot corpul îmi este plin de vânătăi, am fost violată cu sălbăticie, și sunt încuiată în casă. Aveam un plan, dar totul s-a dus de râpă în momentul în care am încercat să fug după două zile de acasă. De atunci, am rămas și fără telefon, după ce mi l-a confiscat Kyle.

              Atât tata, cât și domnul Sloane au încercat să mă convingă că planul meu nu este deloc bun, și că ar fi mai bine să nu plec nicăieri. Nu au reușit. Voiam să adun câteva probe împotriva lui, așa că am ascuns o cameră video între borcanele din bucătărie și am lăsat-o să filmeze în timp ce Kyle își manifesta furia asupra mea. Eram dispusă să suport două zile de violență, dacă asta m-ar fi ajutat să scap de el.

Nu m-a lovit niciodată cu atât de multă sălbăticie. Ochii lui sunt încărcați mereu de furie. Sunt liniștită că măcar Cassie nu a asistat la niciun episod de genul acesta, deși îmi este din ce în ce mai greu să acopăr urmele lăsate de bestie. I-am promis că voi face ce va vrea el, dacă o va lăsa pe Cassie la vecina nostră. Spre surprinderea mea, s-a ținut de promisiune, astfel că nu am mai văzut-o pe micuța mea de șase zile. Mi-e greu fără ea, dar măcar știu că este în siguranță.

Astăzi a fost prima zi în care a plecat de acasă, nu știu dacă a fost în concediu sau pur și simplu și-a pierdut locul de muncă, nu știu ce a făcut el în ultimele două luni, nu știu nimic, pentru că nu comunicăm deloc. El îmi urlă în față cuvinte jignitoare, iar eu aleg să îl ignor.

Am căutat cu disperare o metodă prin care să contactez pe cineva. Dar a plecat luând cu el laptopul, telefonul meu, și chiar și telefonul fix. Am pregătit o mică geantă în care am aruncat câteva haine, bani, și camera video cu înregistrările pe care am de gând să le duc direct la poliție, și am ascuns-o bine sub pat. Tot ce am de făcut acum este să aștept. La un moment dat, voi reuși cumva să fug din casa asta. Iar atunci, îmi voi lua fiica și vom pleca cât mai departe de locul ăsta blestemat.

Tot ce sper acum este ca acea zi să vină mai repede. Trăiesc cu un sentiment constant de teamă, corpul îmi este slăbit și abia dacă pot sta pe propriile picioare. Dar nu îmi pot permite să mă odihnesc, pentru că nu știu când se va întoarce Kyle acasă și nu vreau să mă găsească dormind. Fac curățenie zi de zi, gătesc și încerc să îi fac pe plac bestiei, poate măcar așa voi scăpa mai ușor.

               Trupul începe să îmi tremure involuntar atunci când aud cheia răsucindu-se în ușa de la intrare, și trag aer adânc în piept, îmbărbătându-mă pentru ceea ce va urma.

            — Kathy, am ajuns acasă! îi aud vocea groasă, iar cuvintele i se împleticesc, semn că este din nou băut.

            Urăsc când face asta. Urăsc când îmi spune Kathy. Urăsc când încearcă să pară altceva decât este. În fiecare zi este la fel. Îmi vorbește frumos și mă alintă, de parcă eu nu știu ce va urma. De fapt, îl urăsc cu totul. Un plan nebunesc prinde formă în mintea mea, și scanez rapid camera după ceva cu care l-aș putea lovi suficient de tare încât să am ocazia să fug.

              — Ți-a fost dor de mine? mă întreabă apropiindu-se amenințător de mine, și rânjind ca un demon.

              Înghit în sec, și aprob din cap, închizând ochii pentru a nu-l lăsa să vadă lacrimile care amenință să-mi părăsească ochii. Se enervează și mai tare atunci când plâng. Se năpustește asupra mea și îmi mușcă cu brutalitate buza de jos, și așa rănită deja, lăsându-mă să simt din nou gustul metalic al propriului sânge. Încep să tremur anticipând ceea ce va urma, și trag adânc aer în piept atunci când mâna lui se încleștează în părul meu, trăgând de el violent, lăsându-mi capul pe spate.

             — Deschide ochii ăia afurisiți și uită-te la mine! urlă cu fața aproape lipită de a mea. Ai crezut că scapi de mine, huh? Ai crezut că dacă fugi la mă-ta, o să renunț la tine? Ești a mea, înțelegi? vocea lui este dură și vorbește cu dinții încleștați, în timp ce eu mă abțin să nu plâng.

Palma lui dreaptă se izbește violent de obrazul meu, făcându-mă să-mi pierd echilibrul și să mă clatin pe picioare.

— Dezbracă-te! îmi ordonă și se îndepărtează de mine, întorcându-se cu spatele și începând să-și descheie nasturii de la cămașă.

Realizez că acum este momentul potrivit să fac ceva, și îmi adun tot curajul necesar știind că s-ar putea să nu mai am foarte curând ocazia de a face asta. Cu mâinile tremurânde apuc vaza de pe blatul pe care stau sprijinită, și îl lovesc cu putere în spatele capului, făcându-l să cadă pe podea. Inima îmi bate cu putere în piept, iar nivelul de adrenalină din corp mi-a crescut alarmant. Alerg spre el și mă aplec asupra lui, căutând cu stângăcie cheile.

Le găsesc în buzunarul pantalonilor și le apuc între degete, însă nu apuc să mă ridic, că sunt prinsă violent de încheietura mâinii și trântită la podea.

— Curvă nenorocită! M-ai lovit! urlă cu putere și mă lovește cu pumnul în coaste.

Nu am putere să țip, pentru că știu că aș țipa degeaba. Tot ce fac este să încep să plâng înfundat și să îmi acopăr capul cu mâinile. El mă apucă de păr și mă târâie pe parchet până în dormitor, unde mă trântește pe pat, și îmi leagă mâinile și picioarele cu o sfoară groasă.

— Să te văd unde mai fugi acum, rânjește diabolic. Și ai face bine să te comporți frumos, dacă nu vrei să o invităm și pe Cassie la petrecerea noastră.

             Închid ochii în momentul în care îmi smulge hainele de pe mine și mă întoarce cu fața în jos. Nu are niciun rost să mă zbat, pentru că oricum sunt legată de mâini și de picioare, iar el este mult mai puternic decât mine. Singura mea alinare în momentele astea este amintirea lui Max. Îmi imaginez că sunt în Ashton, la fermă, împreună cu brunetul care mă alină și mă alintă, care mă strânge în brațe și mă sărută tandru pe frunte. Îmi imaginez că sunt acolo, în liniștea pădurii, unde m-am simțit liberă și fericită.

            Max, dragul de el. Mă gândesc la el mereu. Regret felul în care am plecat, regret că nu am avut suficient curaj încât să îi povestesc despre coșmarul pe care l-am trăit. Regret că lucrurile stau așa, și între noi doi nu va putea fi vreodata nimic mai mult decât a fost. Până la urmă, cine își dorește lângă el o femeie distrusă, cu sufletul în bucăți? Și cred că s-a săturat și el de schimbările mele bruște de comportament, probabil din cauza asta și-a închis telefonul. Am încercat să îl mai sun, dar degeaba.

             Kyle se ridică de pe mine, mă întoarce din nou cu fața în sus, apoi începe să mă lovească cu sălbăticie.

            — Nu ești bună de nimic! O să plătești pentru faptul că m-ai lovit, cățea ce ești! vocea lui mă înspăimântă mai tare decât loviturile pe care le primesc, dar încerc să o înlătur gândindu-mă la Max.

             Nu mai am forță să reacționez, și știu că dacă aș face-o, l-aș enerva și mai tare, iar el m-ar lovi cu mai multă putere. Simt un lichid cald alunecându-mi pe față, și sunt mai mult decât sigură că este sângele meu. Încheieturile mă dor, frânghia din jurul lor fiind strânsă mult prea tare, iar respirația mi se taie atunci când pumnul lui face contact cu stomacul meu.

            Durerea începe să fie suportabilă, corpul mi se înmoaie, iar totul în jurul meu se scufundă în întuneric. O văd pe Cassie jucându-se cu Max, și pe mama și tata râzând împreună cu ei. Par așa fericiți...mi se pare chiar că îl aud strigându-mi numele, dar vocea lui este atât de departe, încât abia îmi ajunge la urechi.

            — Salvează-mă, Max, e tot ce reușesc să mai șoptesc înainte să cad într-un somn adânc.

Hei! Mi-a fost tare greu să scriu acest capitol, știu că este trist și dur, dar din păcate asta este realitatea în cazul multor femei. Pe această cale, vreau să vă transmit că orice ar fi, nu trebuie să acceptați niciodată o viață de genul ăsta. Fiți puternice, dragelor, și nu uitați că voi sunteți cele mai importante!

Vă aștept părerile.

Xoxo🖤