Academia Militara

23

Astrid p.o.v

Ma uit la femeia aceea cu o oarecare ciuda. A devenit sotia lui..

Dar el pare tot timpul incordat, e nervos si are o privire rece.

Il vad scriind ceva pe o foaie si o impatureste bagand o in buzunar. Pleaca din perimetrul cantinei si merge spre cabana in timp ce sotia lui ramane sa termine. Dupa ce ma satur plec spre cabana si intru in camera mea.
Pe pat se afla impaturita o hartie.

Inima incepe sa imi bubuie puternic in momentul in care citesc numele lui.

Ochii imi aluneca printre randuri si raman socata de lucrurile pe care le citesc..nu poate fii adevarat, dar daca?

Strang foaia in pumni si o arunc la cosul de gunoi. Sunt sigura ca rade de mine, sau ma crede o fraiera care inca saliveaza dupa el.

Ma intind in pat si astept sa mi se linisteasca inima. Dar nu o face, sunt stresata si speriata, iar capul ma doare puternic de emotie.

Cotrobai prin gunoi si iau hartia pe care o bag in buzunar.
Ies din cabana dar fix atunci observ o masina care pleaca. E prea tarziu ca sa pot face ceva. Ma pun pe o banca cu picioarele la piept si astept sa se intample ceva.

-Doar pentru seara asta, iubito

Ma uit in spre sunetul vocii si vad doua siluete
-Ok, dar maine plecam la prima ora.

Sunt ei. Nu au plecat. Picioarele imi tremura puternic si astept sa imi vina o idee geniala.

Merg inapoi la cabana si scriu in graba pe o foaie ce urmeaza sa facem. Sper sa iasa bine.

Foaia o impaturesc si imi scriu numele pe ia, apoi ies si ii caut prin campus.

-Frederik, i ai vazut pe sotii wood?

-Da, sunt pe teren cu cativa elevi.

Incep sa alerg pana acolo si il vad stand in mijlocul elevilor care sunt foarte apropiati. Am o sansa.

Merg spre Damian si apuc foaia din buzunar, ma apropii mai mult si o vad pe "sotia" lui cum se uita la mine ganditoare.

-Iubitule, sunt obosita, nu vrei sa mergem spre camera?

-Imediat.

Il impinge pe baiatul cu care se antrena la pamant

Ma apropii fiind constienta ca el vede si ii bag foaia in buzunar extrem de rapid.

-Asa se face dragilor, spune el ridicandu se rapid.

Ma departez si merg grabita spre a imi face un mic bagaj.

Astept pana la ora 1:16, de odata aud cum usa de la intrare scartaie. In tot acest timp am scris cate o scrisoare persoanelor apropiate, ca sa nu isi faca griji. Le am lasat pe birou si alerg spre iesire.

Il iau de mana pe Damian si ne grabim spre masina.

Intram si fara sa isi traga respiratia, porneste motorul si demaram spre...nicaieri

-deci..totul e adevarat.

Ii  spun eu putin mai calma

-da.

Ma uit la el si il analizez..la fel de frumos, la fel de sexy, la fel de rece...

Isi intoarce privirea spre mine iar eu din reflex imi feresc privirea.

-Astrid, uite..imi pare rau ca te am bagat in asta, dar ai fost salvarea mea.

-Ba nu..puteai sa fugi singur, puteai nici sa nu imi spui adevarul, iar eu puteam fi linistita

-Atunci de ce ai venit?
Spune el ridicand vocea si oprind masina brusc

-Nu stiu. Tip si eu inapoi

-Niciodata nu stii nimic, nici nu trebuia sa iti spun ce s a intamplat.

-Atunci de ce ai facut o? Tip deja exasperata
-Pentru ca nu am vrut sa suferi, stiu ca inca tii la mine naivo, asa cum tin si eu la tine.

Ma uit la el si in acel moment nu mai conta nimic. Ne am apropiat si buzele noastre s au stins intr un sarut salbatic.
Mi a fost dor de el, de mainile lui, de ochii lui, de gura lui..

-Mi ai lipsit.
Ii marturisesc direct

-Imi pare rau....nu am vrut sa te fac sa suferi, nici nu stiu ce s a intamplat.

Ma uit la el si imi dau seama...lumea lui e data peste cap..ca si a mea.

-Esti distrus.

-Nu trebuie sa imi reamintesti..o sa repar asta..cumva

-Si eu sunt distrusa

-De ce spui asta?

-M am indragostit de un profesor, am suferit facandu mi scenarii in cap cum te intorci, ma gandeam la femeile cu care iti petreci noptile. Apoi ai venit, mi ai dat iar lumea peste cap, si acum fug cu tine cine stie unde incercand sa scapam de o psihopata..

-Voi repara asta, promit..
-Nu, imi place sa fiu distrusa atata timp cat tu esti cu mine.!

Buna dragilor, stiu, stiu, asteptarea a fost luunga, dar sper ca a meritat. Sper sa va placa intorsatura povestii, si totusi..cum va continua??

:))